VIDEO Cine este gimnasta care aducea medalii înaintea Nadiei. Primul sol pe "Rapsodia" lui Enescu
Înaintea Nadiei, o gimnastă româncă strălucea în competițiile internaționale, obținând primele medalii ale României la Jocurile Olimpice la sol și paralele.
Înaintea Nadiei Comâneci, gimastica românească începuse deja să aducă medalii la Campionatele Mondiale și Jocurile Olimpice.
Elena Leușteanu s-a născut în 1935, la Cernăuţi, cu numele Lehniuc. Pe când avea opt ani, familia sa s-a mutat la Brașov și și-a schimbat numele în Leușteanu.
Cine este gimnasta care a adus medalii înaintea Nadiei. Primul sol pe "Rapsodia" lui George Enescu
A început activitatea sportivă la Brașov, sub îndrumarea prof. Dumitru Popescu-Colibasi. A dovedit aptitudini pentru jocurile sportive, în special handbal, dar și pentru atletism, schi și gimnastică.
Inițial, s-a remarcat în atletism, în 1949 obțînând titlul de campioană națională de junioare la triatlon. În 1953, a făcut parte din lotul național unde a înregistrat rezultate de 5,14 m la lungime și 1,43 m la înălțime.
Deși a fost solicitată atât la atletism, cât și la handbal, a optat pentru gimnastică, unde s-a pregătit, la început, cu prof. Adina Bârlea, apoi cu Ileana Jipa.
A fost legitimată la Clubul Știința București, în perioada 1953 – 1964 câștigând șapte titluri de campioană națională absolută și nouă pe aparate.
În 1951, a fost selecționată în lotul național, unde s-a pregătit cu antrenorii Maria Simionescu, Petre Dungaciu și Caius Jianu. În perioada 1954 – 1964 a participat la două Campionate Mondiale, două Campionate Europene și trei ediții ale Jocurilor Olimpice, cucerind nouă medalii.
Prima medalie olimpică pentru gimnastica românească
La JO din 1956, de la Melbourne, a cucerit medaliile de bronz la echipe și sol, primele medalii olimpice din istoria gimnasticii românești. Tot în proba pe echipe a mai câștigat o medalie bronz la JO din 1960, la Roma, iar în 1964, la Tokyo, s-a clasat pe locul 6.
La prima ediție a Campionatelor Europene (denumite la început „Cupa Europei”), care au avut loc în 1957, la București, a cucerit trei medalii de argint, la individual compus, paralele și sol, iar la CE din 1959, de la Cracovia, a obținut două medalii argint, la individual compus și paralele.
La CM din 1958 (Moscova), a obținut bronzul la echipe, prima medalie pentru gimnastică românească la un campionat mondial.
A fost prima gimnastă din România care, la sol, a folosit un acompaniament muzical – „Rapsodia”, de George Enescu.
La Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, Elena şi-a adăugat o nouă medalie în palmares, un bronz cu echipa. A fost ultima sa mare performanță pentru că în 1964, la Tokyo, Elena Leuștean nu a mai urcat pe podium.
După retragerea din activitatea sportivă, Elena Leușteanu s-a orientat către cariera de profesoară de educaţie fizică. A absolvit UNEFS din Bucureşti, în 1957, după care a predat la Catedra de educaţie fizică a Institutului de Construcţii București, de unde a şi ieşit la pensie.
Cea mai mare recompensă e să rămân în mintea oamenilor
În 1962 a născut un băiat, iar în 1964 s-a retras din gimnastică. „După ce am terminat cu gimnastica m-am simţit ca o pasăre căreia i s-au retezat aripile”, povestea Elena Leușteanu într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.
A primit titlurile de Maestru al Sportului și Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000, i-a fost conferită Crucea Națională „Serviciul Credincios”, clasa a IlI-a.
În decembrie 2007 a aflat că are cancer și s-a stins din viaţă pe 16 august 2008.
„Medaliile în sine nu au însemnat foarte mult, pe toate le-am dat, am păstrat doar cîteva insigne. Cea mai mare recompensă e să rămân în mintea oamenilor”, a declarat Elena Leușteanu.
