Rugby-stul român din „Six Nations“, cea mai spectaculoasă competiție de rugby

Povestea lui Dorin este una devenită clasică, din păcate, în ultimii ani. Familia sa este din Sebeș, județul Alba, dar, în 2013, a luat hotărârea să plece din țară. Așa a ajuns în Italia, unde a luat-o de la capăt. La început, a fost greu.

Tatăl sportivului, pe care îl cheamă tot Dorin Tică, se ocupa cu vânzările de mașini second-hand. Cu rugby-ul nu avusese nicio legătură, dimpotrivă, era ultimul sport la care și-ar fi îndrumat copilul.

„Eu am jucat fotbal în Alba vreo 15 ani, am ajuns să dau probe și la Inter Sibiu, la un moment dat. Sunt foarte legat de acest sport.

Așa că atunci când Dorin avea șase ani, l-am dus la fotbal în Sebeș la Școala Sportivă. Mergeam cu el, acolo mă cunoștea toată lumea, stăteam la antrenament, mergeam la meciuri, eram mereu lângă el. Și în Italia l-am înscris la fotbal, tot la o echipă de copii, unde l-au legitimat. Asta, pentru că se descurca foarte bine și acolo.

După câteva luni, am auzit că l-a căutat un profesor mai în vârstă care jucase și rugby și care fusese antrenor. Acesta i-a spus că trebuie să vină la rugby. Dar eu nici nu voiam să aud de acest sport. Iar copilul știa asta și s-a ascuns de mine, că-i era frică să nu aflu și să nu-l mai las“, își amintește tatăl sportivului.

Dorin Tică, fază din meciul cu Franța la Six Nations U18 Festival

În decembrie 2013, Angelo Ferrari, un italian împătimit de rugby, era în căutare de tinere talente prin școlile din provincia Brescia. A pus ochii din prima pe Dorin, care l-a impresionat de la primul antrenament demonstrativ susținut la școala la care învăța românul.

„M-a întrebat dacă vreau să joc rugby și i-am zis direct nu, pentru că știam că tata nu ar fi de acord. Până la urmă, am participat la un antrenament la școală și mi-a plăcut din prima foarte mult. Doar că mi-era frică să-i spun tatălui meu, pentru că știam că nu-i place.

Până la urmă, a aflat de la un unchi de-al meu. Venise să mă ia de la școală și antrenorul a vorbit cu el, crezând că e tata“, povestește Dorin, care avea doar 12 ani pe atunci.

Vreo trei săptămâni, a reușit să-i ascundă tatălui său că se antrena la rugby.

Unchiul cu care vorbise antrenorul i-a spus să nu se aștepte la un răspuns pozitiv, pentru că tatăl lui nu e de acord cu rugby-ul, că-i place fotbalul. Dar Angelo Ferrari nu s-a lăsat.

„A venit de câteva ori acasă la noi, eu nici nu am vrut să stau cu el de vorbă, prima dată. Vorbea soția cu el, pentru că eu nu știam atunci prea bine limba. Am stat de vorbă cu Dorinuț, l-am întrebat dacă lui chiar îi place jocul ăla. El mi-a spus că-i place.

Până la urmă, am zis bine, dar trebuie să îl văd cu ochii mei cum joacă. Erau de făcut și tot felul de formalități, însă mi-au spus că mă ajută ei și astfel au rezolvat cu actele lui, i-au făcut vizita medicală și l-au legitimat.

Și am fost la primul meci. Ce-am văzut mi-a întrecut toate așteptările. M-am blocat când am văzut ce făcea în teren. Era la under 14 , îi târâia pe adversari după el. El nici nu știa unde se marcă eseul, culca balonul înainte de linia buturilor. El prindea mingea și fugea cu ea înainte.

După meci, l-am mai întrebat o dată dacă-i place chiar așa de mult. El a început să plângă și mi-a spus că asta își dorește să facă. N-am mai avut încotro. A fost un moment foarte emoționant, îmi venea și mie să plâng“, spune tatăl lui Dorin.

Dorin a trecut toate testele sportive ale naționalei Italiei până la 18 ani

Așa că Dorin a început să se antreneze și să joace la Ospitaletto, unde a fost foarte bine primit și unde s-a adaptat foarte repede. Primul său antrenor a fost Pietro Invernizzi, fost internațional italian. Tatăl lui Dorin spune că Invernizzi a fost, mai întâi de toate, un foarte bun psiholog, care a reușit să-i dea încredere și să-l motiveze permanent pe tânărul rugbist.

După primul sezon, Dorin a fost promovat la Centrul de Formare al regiunii Lombardia, pentru Academia de
Rugby. Timp de aproape doi ani, pe lângă antrenamentele de la club, mergea de două ori pe săptămână la Centru.

„La echipa lui juca nr. 8. Când l-a văzut antrenorul de la Centrul de Formare, i-a spus direct : «Tu, de-acum încolo, te formezi ca pilier. O să ajungi cel mai bun pilier din Italia». Se pare că Dorin chiar este cel mai bun pilier al Italiei la echipa U18“, își aduce aminte tatăl jucătorului.

Academia de Rugby

Cariera lui sportivă mergea înainte, așa că Academia de Rugby Milano a fost următorul pas. În tot acest timp,
Dorin a mers la școală la fel ca toți ceilalți copii. La Academie, a putut să-și aleagă și cursurile pe care dorea să le urmeze.

„Există o școală chiar la Academie, dar nu aveau specializarea care mă interesa pe mine, așa că am ales să merg în altă parte, la o școală cu specific auto, unde merg normal, ca orice elev.

E o școală aproape de Academie unde învățăm tot ce trebuie să știm despre o mașină. Voi termina cu specializarea electrician auto, dar cunosc și mecanică foarte bine, am învățat cam tot ce ține de auto. Am făcut asta pentru că, după rugby, mașinile sunt pasiunea mea“, explică Dorin. De altfel, în vară vine în România pentru că vrea să-și obțină aici permisul auto.

Dorin Tică (dreapta), în culorile echipei de club, Calvisano

La Academie, stă de duminică seara până vineri la prânz, când se încheie școala, și pleacă apoi să prindă un antrenament și cu echipa de club, Calvisano, cu care a terminat campionatul pe locul al doilea, iar acum se luptă pentru Cupa Italiei.

În cadrul Academiei, face trei ore de antrenament în fiecare zi, incluzând sala de forță, pregătire fizică și pregătire specifică de rugby. Spune despre antrenamente că sunt foarte grele, dar recunoaște că l-au ajutat foarte mult în formarea sa ca jucător.

Selecția pentru naționala Italiei U18

În 2017, fusese deja selecționat în echipa U17, cu care jucase două meciuri împotriva Franței. Pentru reprezentativa U18, selecția a început în octombrie-noiembrie 2018 și s-a încheiat în martie, atunci când lotul a făcut deplasarea la Marcousis, în Franța. Inițial, au fost peste 60 de sportivi care au jucat mai multe meciuri de trial și care au fost testați din toate punctele de vedere.

„De la început, mi-am dorit să ajung în naționala Italiei și am fost selecționat de fiecare dată. În Italia, am trecut toate probele până la 18 ani și sunt foarte fericit că am avut ocazia să joc împotriva celor mai puternice echipe europene. Am fost singura echipă care a ținut piept Franței, echipă care a câștigat turneul învingând Anglia cu 40-19.

În continuare, îmi doresc să joc într-o țară în care rugby-ul este sport național. Acum am împlinit 18 ani și aștept un contract de jucător profesionist“, spune rugby-stul.

Calități

Dorin are 1,86 metri și 120 kg, a început ca pilier dreapta, însă acum simte că postul lui este pilier stânga. Jucătorul său preferat este irlandezul Tadh Furlong, care joacă pe același post. Dorin este o persoană sociabilă, care se înțelege cu toată lumea, dar cei mai buni prieteni ai săi sunt tot de la rugby și joacă în linia a III-a.

Nu uită însă de unde a plecat: „Niciodată nu o să îmi uit țara de unde am plecat, dar nici faptul că Italia m-a descoperit. Însă timpul le va decide pe toate“.