Ivan Patzaichin, unul dintre cei mai mari campioni pe care i-a avut România, a încetat din viață la 71 de ani.
„E legendă... un CampiOM s-a transformat în stea. Ivan Patzaichin a plecat dintre noi.”, a scris Comitetul Olimpic și Sportiv Român pe pagina de Facebook.
„Povestea sa e povestea succesului, a bunului simț și al caracterului. E povestea unui fiu al Deltei care a dat înapoi înzecit și a inspirat oamenii să trăiască frumos. Dincolo de medaliile strălucitoare, 7 olimpice ( 4 de aur), cele 21 mondiale (9 de aur), a fost un OM dăruit și generos.
Drum lin, Ivan! Veșnic în inimile noastre! Condoleanțe familiei! Dumnezeu să îl ierte și să odihnească!”, se mai scrie pe pagina COSR.
Citește și: Efectul nevaccinării: În România se moare de cinci ori mai mult de COVID decât în Israel
A participat la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice
Prezent la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, canoistul Ivan Patzaichin a cucerit nu mai puțin de șapte medalii olimpice, patru de aur și trei de argint și a participat la 11 ediții ale campionatelor mondiale, cucerind 22 de medalii dintre care opt de aur. În probele de canoe dublu i-a avut coechipieri pe Serghei Covaliov, Petre Capusta și Toma Simionov.
Ivan Patzaichin a intrat în istoria olimpismului drept „Campionul cu pagaia ruptă”. La Jocurilor Olimpice de la Munchen, în 1972, în seriile întrecerilor de la canoe simplu pe 1000 m (C1 - 1000 m), lui Ivan Potzaichin i s-a rupt pagaia la numai câțiva metri după start. În condițiile în care arbitrii nu au oprit cursa (potrivit regulamentului), romanul a vâslit cu ciotul de pagaie și a încheiat cursa, în aplauzele spectatorilor. Descalificat inițial, Ivan Potzaichin a fost primit în recalificări, după ce a fost soluționată favorabil contestația depusă de conducerea delegației României. Ulterior, Ivan Potzaichin nu numai că s-a calificat în finală, dar a și câștigat aurul olimpic la capătul unei curse pe care a dominat-o fără drept de apel.
De pe Dunăre, la Dinamo
După ce și-a petrecut toată copilăria pe canalele Dunării, la 18 ani Ivan a început să practice canoea de performanță la Clubul Sportiv Dinamo București, club la care a fost legitimat timp de 18 ani că sportiv. După retragerea din activitatea competițională, Ivan a devenit antrenor la Dinamo, iar apoi la lotul național.
Cea mai mare satisfacție că antrenor a avut-o în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney. Elevii săi Florin Popescu și Mitică Pricop au devenit campioni olimpici la C2 – 1000 m, întrerupând șirul de 16 ani fără aur olimpic în această proba. Până în 2000, ultimii care urcaseră pe prima treaptă a podiumului olimpic la C2 – 1000 m, în 1994, la Los Angeles, fuseseră Ivan Potzaichin și Toma Simionov. Tot la Sydney, tandemul Popescu – Pricop a cucerit și bronzul la C2 – 500 m.
Maestru emerit al sportului
După retragerea din viață sportivă, Ivan Potzaichin a înființat Asociația "Ivan Patzachin - Mila 23" și a dezvoltat proiectul „Rowmania” , o campania națională de promovare a patrimoniului local prin descoperirea României naturale prin promovarea mișcării în aer liber.
În anul 1968 a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1982 pe cel de Maestru Internațional al Sportului, iar în 1991 pe cel de Antrenor Emerit.
În 1990, președintele Comitetului Internațional Olimpic (CIO) Juan Antonio Samaranch i-a conferit Ordinul Olimpic de argint.
În 2000 a primit Ordinul Național “Serviciul Credincios” în gradul de ofițer , iar în 2008 a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa I .
La dată de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă Ivan Potzaichin din cadrul Ministerul Administrației și Internelor (MAI) a fost înaintat la gradul de general de brigada (cu o stea), în rezervă.
În 2010 a fost distins cu Decorația Regală “Nihil Sine Deo”.
. A fost unul dintre cei mai mari canoiști ai lumii
