Maria Olaru este originară din Suceava, însă de la 7 ani a plecat singură la Deva, pentru a munci pentru visul său, dar și pentru că atmosfera de acasă era una nu tocmai primitoare. Povestea de viață a fostei gimnaste este una demnă de scenariul unui film.
Drama Mariei Olaru
Maria Olaru a început gimnastica la vârsta de 6 ani în orașul natal Fălticeni, pentru ca, mai apoi, la vârsta de 7 ani, să înceapă gimnastica de performanță la CSS Cetate Deva.
La doar 11 ani, în 1993, este promovată în lotul de senioare, făcând față cu brio cerințelor de pregătire. După un an de pregătire la echipa națională, staff-ul tehnic decide ca ea să fie transferată din nou la clubul Cetate Deva (în aceeași incintă cu lotul olimpic), deoarece vârsta sportivei era prea mică.
În 1996 revine la lotul olimpic, dar de data aceasta în cadrul celui de junioare, aflat în București la acea vreme, un curs firesc având în vedere vârsta sportivei.
În acest interval participă la Campionatele Europene de Junioare din Anglia (Birmingham), unde cucerește locul întâi la sărituri, devenind astfel Campioană Europeană. După acest Campionat European, revine la Deva și se alătură din nou lotului olimpic de senioare.
Din 1998, Maria Olaru participă la competițiile de senioare, câștigând medalia de aur cu echipa și cea de argint la sărituri, la Campionatele Europene din Rusia (Sankt Petersburg).
Citește și: Drama Cameliei Potec: Ia aurul olimpic și refuză să înoate. Pierderea peste care nu a putut trece
În anul următor, 1999, participă la Campionatele Mondiale din China (Tianjin), unde câștigă medalia de aur cu echipa, aur la individual compus, bronz la sărituri.
Maria Olaru a ajuns în 3 finale pe aparate la acest campionat, și anume: sărituri (locul III), paralele (locul VI) și bârnă (locul IV). Titlul mondial la individual compus este al doilea din istoria gimnasticii feminine românești, primul fiind obținut de Aurelia Dobre în 1987 la Campionatele Mondiale de la Rotterdam, Olanda.
Maria a fost una dintre cele mai înalte gimnaste (1,63 m) de la sfârșitul anilor 90. I-au plăcut toate aparatele, fiind astfel o gimnastă completă și afirmându-se în special la individual compus. La finalul anului 2000, Maria Olaru decide să se retragă în glorie din activitatea competițională.
Abuzată ca gimnastă! „Una e rigoarea. Și alta e abuzul”
În 2016, a apărut cartea Mariei Olaru. Campioană mondială în 1999 și olimpică în 2000, știa la ce să se aștepte când a publicat „Prețul aurului. Sinceritate incomodă”, în care povestește, printre altele, că a simțit viața la Deva ca pe un „continuu purgatoriu” și că nu ocazionalele palme au durut-o cel mai mult, ci insultele și umilințele.
Când Mariana Bitang o numea „nesimțită”, „tâmpită”, „indolentă”, „o țărancă proastă de la Moldova”, când era dată afară din sală, când nu a fost primită la cină după o ratare în concurs sau când Bellu i-a spus, chiar înaintea unei competiții, că mama ei iar s-a făcut de râs într-un interviu, pentru că băuse.
Sunt metode pe care Olaru le vede ca excesive, nedrepte și chiar brutale. „Când ajungeam pe aparat, dădeam tot ce puteam”, scrie. „Nici jignirile, nici bătaia nu mă făceau să scot mai mult din mine.”
„Una e rigoarea, care înseamnă să respecți reguli”, a spus recent. „Și alta e abuzul. Pentru că trebuie să recunoască oricine că este vorba de abuz; fizic și psihic.”
Citește și: Povestea aviatorului erou al României care a câștigat 55 de bătălii aeriene. A doborât avioanele SUA
Olaru, care după retragere a fost arbitră, asistent universitar în cadrul Facultății de Educație Fizică din Timișoara și prezentatoare de știri sportive, se aștepta să i se pună ștampila de „nebună” sau „ciudată”, mai ales că venea dintr-o familie destrămată. Se aștepta să fie, ca și Marinescu, singură și întrebată de ce face dezvăluirile așa târziu, potrivit dor.ro.
„Sunt răni care nu se vindecă niciodată, spune acum. Ar fi fost o carte diferită dacă o scria la 19 ani, când nu avea maturitatea de la 34. A vrut s-o publice și pentru că se simțea datoare față de generațiile viitoare. „Pentru că tratamentele vor fi aceleași. OK, poate că fizic nu mai sunt așa, dar psihic. Și astea psihice, trauma asta psihologică e mult mai gravă. Că o palmă doare, aia e – nu zic că e ce trebuie –, dar tensiunea asta psihică și ce se întâmpla la nivelul nostru, că eram copii. De multe ori îmi vine să mă felicit pentru cum am rezistat”, a declarat sportiva.
A scris-o și pentru că își dorea ca alți copii să aibă curaj să spună: „Băi, nu, așa nu”.
Au fost oameni care au apreciat-o pentru curaj, dar și alții care i-au spus că lovește în cei care au făcut-o campioană sau că sportul de performanță nu se face cu pupături, ci cu reguli draconice și cu muncă până la epuizare.
Gimnastele care vorbiseră înaintea ei – Szabó, Marinescu, Petrovschi – i-au confirmat povestea, dar antrenorii, conducători din sport și alte colege de generație au învinuit-o.
„Eu atât îmi aduc aminte de Maria Olaru: că este o gimnastă care a ieșit campioană mondială, campioană olimpică, campioană europeană”, a spus Bellu într-un interviu în Republica. „Dacă ea acum regretă că a făcut gimnastică și a fost campioană mondială și olimpică, este altă situație.”
Tatăl ei s-a sinucis, iar mama a murit în somn
În emisiunea La Măruță, Maria Olaru a povestit și dramele din viața personală prin care a trecut de-a lungul vieții. Tatăl său s-a sinucis când era doar un copil, iar mama a murit în urmă cu aproximativ 7 ani.
Când avea doar 4 ani, tatăl său și-a pus capăt zilelor. Ulterior, fiecare reușită i-a dedicat-o părintelui său, pe care dorea să-l facă mândru.
Maria Olaru spune că gimnastica i-a adus împlinire, dar și dezamăgiri. Regretă că nu s-a putut bucura cu adevărat de mama și surorile sale. Mama gimnastei a murit în somn, în anul 2015, chiar în noaptea în care a avut loc incendiul din clubul Colectiv.
Citește și: Drama Laviniei Miloșovici, ultima gimnastă de 10. Aproape rămâne paralizată. „Forțată” să pozeze nud
În emisiunea lui Cătălin Măruță, Maria Olaru a povestit cum a decurs ultima întâlnire cu mama sa și cum a descoperit că aceasta nu mai este în viață. Fosta gimnastă suferă pentru că cea care i-a dat viața nu a apucat să se bucure mai mult de Mihai, fiul său.
„Mi-ar fi plăcut tare mult să fie cu noi. A apucat să-l vadă pe Mihai vreo 9 luni. Chiar înainte să moară am fost la Suceava, cumva îl sărbătorisem pe Mihai, făcuse 6 luni.
Când ne-am luat rămas bun, m-a privit într-un fel. Este și ultima dată când am văzut-o. Le-am spus surorilor mele, le-am sunat și le-am spus că s-a uitat la mine ca și cum ar fi ultima dată.
Așa a și fost. E o chestie certă. Nu părea să fie bolnavă. Pur și simplu, într-o noapte. S-a întâmplat exact în noaptea cu Colectivul.
În noaptea aia, s-a întâmplat ceva inexplicabil. Se întâmplau niște lucruri în mine, cu mine. A murit în somn, noi am găsit-o după două zile. Atunci am făcut legătura cu ce am simțit și ce s-a întâmplat”, a povestit fosta gimnastă.
Maria Olaru, despre divorțul de Bogdan Diaconu: “Decât un întreg dus naibii, mai bine o jumătate dată naibii”
În anul 2015, Maria Olaru s-a căsătorit cu Bogdan Diaconu, dar căsnicia nu a durat decât un an. Fosta sportivă a dezvăluit că bărbatul nu este implicat în educația fiului lor. În plus, a explicat că motivele care au dus la divorț au legătură cu comportamentul pe care fostul soț îl avea față de cel mic.
„Decât să fii singur în doi, mai bine singur. Decât un întreg dus naibii, mai bine o jumătate dată naibii. Tot am sperat într-o schimbare. Am observat și comportamentul copilului, când nu era acasă, îi arunca lucrurile.
Am avut momente în care am simțit că o să cad, dar nu mi-am permis. Eu sunt ancora și stâlpul acestui copil. Au fost niște situații inexplicabile după divorț”, a povestit Maria Olaru, potrivit fanatik.ro.
Comentarii 0