Nu a existat niciodată vreo lipsă de potenţiale probleme cauzate de schimbările climatice, însă cercetătorii tocmai au dezvăluit încă una: ar putea afecta capacitatea planetei de a rezista la creşterea temperaturii. Plantele şi solul sunt o importantă „chiuvetă de carbon”, ceea ce înseamnă că absorb dioxid de carbon şi îl reţin, împiedicând gazele de seră să încălzească planeta.
Ştiinţa este destul de clară. Plantele inspiră dioxid de carbon şi transformă carbonul în energie necesară dezvoltării şi reparaţiilor, prin procesul de fotosinteză. Carbonul ajunge în sol prin intermediul materiilor organice, cum sunt plantele în descompunere, animalele moarte şi deşeurile produse de acestea, iar solul conține de două până la trei ori mai mult carbon decât atmosfera. Împreună, plantele şi solul absorb aproximativ 25 la sută din dioxidul de carbon produs de oameni.
În 2018, oamenii au pompat mai mult dioxid de carbon în aer ca oricând înainte. Însă capacitatea plantelor şi solului de a ne ajuta să ne salvăm de noi înşine s-ar putea să ajungă într-un punct critic. Schimbările climatice duc la evenimente meteo extreme, cum sunt secetele sau inundaţiile, care, la rândul lor, cauzează fluctuaţii în umiditatea solului.
Într-un nou studiu publicat în luna=ianuarie în revista „Nature“, cercetătorii au studiat modul în care aceste schimbări ar putea afecta absorbţia de carbon.
Concluzia lor? La început, pământul va absorbi mai mult carbon, dar, în 2060, va ajunge la capacitatea maximă. În atmosferă va fi mai mult dioxid de carbon, ceea ce va accelera procesul de încălzire globală.
„E o problemă serioasă”, spune Julia Green, doctorand la Facultatea de Inginerie şi Studii Aplicate a Universităţii Columbia şi autoare a studiului. Green spune că a fost şocată să afle cât de serioase au fost efectele asupra umidităţii solului. Studiul a avut ca scop cuantificarea acestor efecte pe parcursul restului secolului. Secetele şi valurile de căldură usucă solul şi afectează vegetaţia, reducând absorbţia de carbon, iar studiul a a arătat că anii mai ploioşi decât norma nu compensează pierderile din timpul anilor mai secetoşi.
„Fiecare pădure transformată în savană uscată sau turbărie secată de secetă înseamnă mai puţin carbon înmagazinat şi mai mult carbon în atmosferă, accelerând şi mai mult încălzirea”, spune Dave Reay, profesor în managementul carbonului la Universitatea Edinburgh din Scoţia, care nu a participat la studiu.
Reay a recunoscut faptul că modelele folosite în studiul privind absorbţia de carbon încearcă din greu să acopere modalităţile diferite în care diferite regiuni răspund la schimbarea climatică. Dar, accentuează el, „imensele recipiente care sunt pădurile şi solul au servit pe post de valvă de presiune planetară pentru emisiile noastre în creştere de pe parcursul ultimului secol. Dacă nu reuşim să limităm rapid şi serios emisiile, atunci aceste imense recipiente ar putea da rateuri, transformându-se dintr-un prieten care absoarbe carbon, într-un mare inamic care emite“.
