Un remediu medieval din urmă cu 1.000 de ani ar putea combate rezistența la antibiotice. Ce ingrediente are?

Un remediu medieval ar putea oferi idei pentru combaterea rezistenței la antibiotice

Bacteriilor dăunătoare le-a fost mai greu să dezvolte rezistență la acest preparat decât la antibioticele obișnuite

Cercetătorii au recreat un remediu medieval și l-au testat împotriva bacteriilor moderne. Acum au o idee mai clară despre motivul pentru care acesta s-a dovedit surprinzător de eficient.

Remediul apare într-un manuscris medical din secolul X

O privire aruncată cu o mie de ani în trecut oferă indicii despre modul în care ar putea fi dezvoltate medicamentele viitorului împotriva bacteriilor.

Un preparat dintr-un manuscris medical din secolul al X-lea a deteriorat membranele celulare, a modificat expresia genelor care favorizează apariția bolilor și a perturbat comunicarea dintre bacterii atunci când a fost adăugat unor culturi bacteriene, relatează cercetătorii în revista mSphere.

Mai mult, trei tipuri de bacterii dăunătoare au dezvoltat rezistență la amestecul medicinal mult mai lent decât la antibioticele convenționale formate dintr-o singură moleculă.

Citește și: Misterul manuscrisului Voynich: Ar fi fost scris într-o limbă „dispărută”, din care a evoluat româna

„Această capacitate redusă de a dezvolta rezistență s-ar putea datora faptului că medicamentul medieval acționează asupra mai multor ținte bacteriene”, spune Freya Harrison, microbiolog la Universitatea din Warwick, Anglia, potrivit Science News.

Pentru ca o colonie bacteriană să supraviețuiască, „ar trebui probabil să sufere mutații în mai multe ținte, iar acest lucru este dificil”.

Adaptarea modernă a rețetei din secolul al X-lea presupune combinarea usturoiului, cepei, bilei de vită și vinului, apoi prepararea amestecului foarte aromat într-un vas de alamă timp de nouă zile.

În prezent, infecțiile rezistente la antibiotice ucid peste un milion de oameni în fiecare an.

Dar oamenii luptă de mii de ani împotriva dușmanilor microscopici care provoacă boli precum ciuma, lepra și tuberculoza. 

La un moment dat, în secolul al X-lea, scribii anglo-saxoni au adunat mai multe tratamente, uneori îndoielnice, într-un text medical cunoscut sub numele de Bald’s Leechbook.

Cercetătorii au reacreat „unguentul lui Bald”

În 2015, Harrison și o echipă de microbiologi și istorici au preparat în laborator un remediu din Leechbook, numit „unguentul pentru ochi al lui Bald”.

Ei au amestecat usturoi, ceapă, bilă de vită și vin într-un vas de alamă și au lăsat amestecul să stea timp de nouă zile.

În testele de laborator, unguentul lui Bald a prezentat o activitate antimicrobiană surprinzător de eficientă atât împotriva Staphylococcus aureus, cât și împotriva formei sale rezistente la medicamente, MRSA.

De această dată, oamenii de știință au încercat să afle cum acționează unguentul asupra agenților patogeni, măsurând modul în care preparatul modifică expresia genelor din culturile bacteriene.

Citește și: Misterul Sfintei al cărei corp e intact, deși a murit în 1837. Pare că „doarme” liniștită în pat

După tratamentul cu unguent, sute de gene ale bacteriei S. aureus erau exprimate diferit, inclusiv gene asociate cu structura membranei celulare și cu capacitatea bacteriei de a provoca boli.

Remediul a deteriorat, de asemenea, membranele bacteriene, o acțiune care poate fi letală.

Mai mult, concentrații foarte mici ale unguentului au redus capacitatea bacteriei S. aureus de a forma structuri rezistente la antibiotice, numite biofilme. 

Preparatul a inhibat și comunicarea dintre celulele bacteriene, proces pe care agenții patogeni îl folosesc pentru a-și coordona activitățile și a deveni mai agresivi.

În cele din urmă, echipa a expus culturi de S. aureus și ale altor doi agenți patogeni la concentrații tot mai mari de unguent sau de antibiotice utilizate în mod obișnuit, pentru a vedea cât de repede se dezvoltă rezistența.

După două săptămâni, microbii supraviețuiau adesea în ciuda expunerii la cantități de antibiotic tradițional de opt până la 16 ori mai mari decât concentrația care le împiedicase inițial dezvoltarea.

În schimb, în cazul unguentului, bacteriile puteau tolera doar concentrații puțin mai mari decât cele inițiale.

Harrison spune că nu se așteaptă ca oamenii să înceapă să-și prepare singuri unguentul pentru a trata infecțiile.

Citește și: În ce oraș a apărut prima farmacie din România? Cum arătau rețetele pentru ciumă și tuse seacă?

„Ar fi foarte nepractic și, de asemenea, potențial foarte nesigur și periculos, deoarece compoziția ar varia foarte mult.”

În schimb, spune ea, cercetătorii ar putea reproduce atacul complex al unguentului într-o formă potrivită pentru utilizarea clinică, folosind un amestec preparat în laborator și alcătuit din câteva dintre ingredientele active ale remediului.