Cui îi e frică de nodulii tiroidieni?

În spatele unor stări emoționale negative, a unui atac de panică sau a unei crize de pierdere de calciu - cum se numește colocvial o lipotimie sau sincopă - se pot ascunde probleme serioase la nivelul glandei tiroide.

Câteva informații telegrafice dar utile despre tiroidă. Are formă de fluture, este formată din doi lobi, drept și stâng, uniți prin istm.

Uneori mai are un lob suplimentar piramidal. Se formează la baza limbii, în timpul vieții fetale, de unde coboară și începe să fie funcțională din săptămânile 14-16 de viață.

Este foarte bine vascularizată, așezată în fața traheii și esofagului, iar la persoanele slabe, longiline sau cu un gât mai lung se poate vedea în momentul deglutiției.

Tiroida produce doi hormoni, T4 și T3, care sunt extrem de importanți încă din viața fetală, reglând și influențând activitatea majorității organelor și sistemelor. Pentru făt sunt vitali în dezvoltare, mai ales la nivelul creierului, adică a sistemului nervos central (SNC).

Ulterior, pe parcursul creșterii (talie/greutate), contribuie împreună cu hormonul de creștere și hormonii sexuali la dezvoltarea armonioasă și completarea etapelor pubertății. Receptori pentru hormonii tiroidieni sunt peste tot: inimă, mușchi, oase, vase, intestine.

Reglează buna funcționare a organelor și de aceea, când nivelul hormonilor fluctuează, în plus sau în minus, efectele sunt multiple și complexe.

De când cu dr. Google, no ofense, toată lumea știe de T-uri și TSH și le cere la laborator cu sau fără indicație medicală. Și știți ceva? Chiar este foarte util.

Deși mulți confundă termenii, aceste investigații depistează mai mult sau mai puțin întâmplător boli ale tiroidei care altfel ar fi dificil de diagnosticat.

Avem ca ajutor de nădejde ecografia tiroidiană, sonda fiind prelungirea brațului endocrinologului. Ne ajută și ruda sofisticată, sonoelastografia, care, în mâini antrenate și cu aparatură performantă, poate pune cu precizie un diagnostic imagistic.

Și așa ne apropiem de topicul de azi. Nodulii. Un subiect fierbinte, mai ales în contextul alertelor de nori radioactivi și întrebarea temătoare și firească de a lua sau a nu lua iod în aceste zile.

Mai întâi de ce apar nodulii? Toți pacienții mă întreabă cum și de ce se întâmplă. Nodulii sunt practic multiplicări ale celulelor tiroidiene și pot fi de varii tipuri, în acord cu aspectul histopatologic: adenoame foliculare, noduli adenomatoși, noduli coloizi etc.

Mecanismul apariției, a creșterii și a evoluției către cancer sau nu, este foarte complicat și încape în tomuri de endocrinologie, genetică și imagistică.

Mutații genetice - gene activatoare protooncogene, pierderea heterozigotății etc., lipsa de iod sau seleniu, infecții cu varii bacterii în perioade critice ale dezvoltării tiroidei, expunerea la radiații ionizante/iod radioactiv - cu cât mai timpuriu cu atât mai primejdios și altele.

S-a observat că și înaintarea în vârstă este un factor ce predispune la formarea nodulilor, 40-50 la sută din populația de peste 55-60 ani având noduli, știuți sau neștiuți.

Însă nu toți nodulii evoluează, 20-25 la sută pot regresa, 30 la sută rămân staționări, iar restul au tendință de creștere. Toți nodulii cresc, chiar și cei benigni – adică non canceroși. Doar că într-un ritm mai lent decât cei maligni.

Cel mai frecvent, nodulii tiroidieni sunt depistați întâmplător, ecografic sau, mai rar, la palpare. De multe ori, cineva din familie constată că ceva nu e în regulă cu gâtul pacientului și îl avertizează.

Uneori, apar probleme la înghițit alimente solide precum pâinea sau carnea, modificări ale vocii sau lipsa de aer. Atunci sunt cazuri în care nodulii au avansat deja ca dimensiuni și pot fi de natură malignă.

Analizele sunt utile dar nu foarte concludente. FT4,T3 și TSH ne arată funcția glandei tiroide. În marea parte a cazurilor de noduli, funcția tiroidiană este normală, existând excepții gen adenom toxic Plummer ce produce în exces hormoni și modifică atât starea pacientului, cât și analizele de sânge.

Markerii de autoimunitate ATPO și ATTG sunt utili pentru patologia asociată. Markerii tumorali tiroidieni sunt, din păcate, utili doar pentru diagnosticarea unui anume tip de cancer, carcinomul medular.

Tiroglobulina se pare că e de bun augur când este mare, arătând natura benignă a nodulior, iar CEA și
alfafetoproteina sunt prognostice în caz de cancer anaplazic sau dediferențiat.

Cine ne mai poate lămuri? Imagistica, evident. Ecografia, cu precădere, și prețioasa sonoelastografie care pot stabili natura benignă, probabil malignă sau cu risc înalt a unui nodul.

Sunt multe și sofisticate criterii ecografice, scale și tabele, emise de varii societăți endocrinologice și radiologice. Toate iau în calcul ecogenitatea, marginile, haloul, calcificările, vascularizația.

Cu toate acestea, doar ecografia nu pune diagnosticul de cancer tiroidian.

Conform Asociației radiologilor americani, au fost stabilite criterii ce clasifică nodulii în very low, low, high risk,
indicând, în funcție de dimensiuni, puncția pentru fiecare categorie în parte și procentul de risc pentru cancer.

Cu cât un nodul întrunește mai multe criterii de a fi malign, adică rău, cu atât trebuie puncționat la o dimensiune mai mică. Ne mai ajută și scintigrafia cu tc 99, dar diagnosticul este pus de puncție.

Și acum, despre puncția biopsie cu ac subțire. Pentru mulți pacienți, e un fel de bau bau sau cauza de răspândire a cancerului. Nu, nici vorbă. FNAB – puncția biopsie – este singura metodă diagnostică a tipului anatompatologic de nodul, adică indică dacă este un nodul benign sau malign.

Biopsia, evident corect și profesionist efectuată de doctori pricepuți, nu dă infecții, nu dă cancer, nu dă sângerare, iar pe baza analizei anatomopatologice, se pune cert diagnosticul tipului de nodul și, în consecință, a tratamentului adecvat. Puncția se face în condiții de cabinet, fără anestezie generală, eventual cu un anestezic local în cazul pacienților anxioși.

Tratament

Și acum partea practică. Cum se tratează? Sunt pastile? Sau ceaiuri? O fi bună acupunctura sau biorezonanța? E musai nevoie de cuțit, adică tiroidectomie totală sau subtotală, se scoate toată glanda? Am citat din multele dileme ale pacienților.

1. Nu există tratament specific. Evoluția naturală a unor noduli este spre resorbție sau infarctizare, adică se autodistrug. Sunt studii făcute pe nodulii mici recent apăruți, tratați cu hormonii tiroidieni, cu rezultate evident controversate.

2. Ceaiurile, cremele, acupunctura și biorezonanța sunt placebo. Există plante prietene cu tiroida, cum ar fi cicoarea, salvia, sânzienele, ce pot avea un efect adjuvant-paleativ.

3. Nu toți nodulii mari trebuie să fie operați. Recent, noi studii de dincolo de ocean și alte criterii imagistice ne învață că și nodulii de 4 cm, cert benigni în urma puncției și care nu comprimă structurile din jur - esofag, trahee, vasele gâtului pot fi lăsați pe loc, cu monitorizare strictă ecografică și puncții anuale.

4. Clasicul tratament este chirurgia. Se scoate doar nodulul, sau un lob sau toată tiroida, în funcție de fiecare situație.

5. Terapia cu iod radioactiv se aplică mai mult după chirurgie în cazul cancerului papilar tiroidian. Teoretic, este utilă și pentru nodulii benigni calzi-
hipercaptanți, dar numai pe alte meleaguri mai înzestrate din punct de vedere tehnic.

6. New entry sunt injectarea percutanată cu alcool, HIFU – ulrasunete cu înaltă frecvență, infraroșii – metode ce tind să ia locul chirurgiei clasice ce are neajunsurile ei, în special cicatricile post operatorii, foarte dezagreabile pentru doamne mai ales.

Concluzii

Este necesară o ecografie de tiroidă măcar o dată la 2-3 ani și minim anual analizele FT4, TSH, decontate de casele de asigurări. Acestea ajută la depistarea din timp a suferințelor tiroidiene, inclusiv a nodulilor.