Când vom avea vaccinul anti-coronavirus? Ce etape trebuie parcurse înainte să ajungă în farmacie

 

Este probabil ca multe vaccinuri „candidate”, care inițial par promițătoare, sa eșueze pe parcursul procesului de testare. Procesul de dezvoltare a unui vaccin nou începe cu un așa-numit vaccin „candidat”, despre care o echipă de oameni de știință consideră că are potențial. Aceasta este cea mai rapidă parte a procesului și durează cel mult câteva săptămâni. 

Siguranța vaccinului este evaluată inițial în studii de laborator cu șoareci sau iepuri. Dacă animalele nu prezintă semne de boală după ce li s-a administrat vaccinul, atunci testele încep la om, iar numărul de subiecți crește treptat. 

 

În faza I, numită și prima încercare la om, vaccinul este administrat unui grup mic de voluntari sănătoși (10 – 100). Scopul nu este de a testa dacă vaccinul protejează împotriva bolii, ci dacă este sigur sau dacă provoacă reacții adverse severe. 

 

În faza a II-a, vaccinul candidat este administrat unui grup mai mare de subiecți (100 – 1.000), iar în faza a III-a, unui grup și mai mare (1.000 – 100.000). Studii separate pot fi necesare la adulți, copii și vârstnici. Se întâmplă uneori ca, vaccinurile care par sigure atunci când sunt administrate unui număr mic de persoane, acestea să aibă efecte adverse atunci când sunt administrate unui număr mai mare de oameni. Acest lucru se explica prin faptul că orice complicație rară este mai puțin probabilă atunci când grupul de subiecți este mic. 

 

Monitorizarea continuă este importantă în cazul complicațiilor care apar cu efect întârziat.[1] În timpul unei pandemii, aceste studii secvențiale pot fi scurtate și suprapuse parțial, dar este important ca mii de persoane vaccinate sa fie urmărite timp de câteva luni, înainte de a aproba vaccinul pentru uz general. 

 

Vaccinurile stimulează imunitatea la virus, dar pot de asemenea să stimuleze inflamația în organism. Acest lucru se poate manifesta fie ca durere sau inflamație în locul în care subiectul a fost injectat, sau ca simptome generale precum febră sau oboseală (simptome similare bolii COVID-19). Pentru majoritatea vaccinurilor, aceste reacții sunt ușoare și afectează doar o mica parte din subiecți. 

 

Dacă există semne mai grave de inflamație sau dacă vaccinul provoacă o funcționare defectuoasă a sistemului imunitar în alte moduri, [2] este posibil ca vaccinul candidat să nu fie adecvat pentru utilizare pe scară largă. Când sunt identificate astfel de efecte adverse, apar în mod inevitabil întârzieri în procesul de producție. 

Dacă un vaccin determină producerea de anticorpi, la șoareci sau la om, acest fapt nu înseamnă neapărat că vaccinul va proteja împotriva bolii. În mod ideal, înainte de a trece la studiile pe oameni, cercetătorii ar trebui să poată demonstra că vaccinul va proteja animalele de laborator de boală, în momentul în care acestea sunt infectate experimental cu virusul respectiv. În cazul bolilor provocate de coronavirusurile anterioare (SARS și MERS), a fost dificilă găsirea unei specii animale care sa fie afectată de boală în același mod cu modul în care este afectat omul. Cu toate acestea, cercetările anterioare pot ajuta oamenii de știință să accelereze procesul de testare pe animale pentru COVID-19.

 

Efectul protector al unui vaccin la om este evaluat folosind o serie de studii asemănătoare cu seria de studii întreprinse pentru siguranță. Dacă vaccinul generează un răspuns al sistemului imunitar, de exemplu dacă anticorpii pot fi detectați în studiul de faza I, atunci studiile mai mari de faza II și faza III pot fi realizate pentru a urmări dacă vaccinul protejează împotriva infecției sau a bolii. 

 

Deși COVID-19 este o boală nouă, cercetările asupra SARS și MERS ne-au ajutat să înțelegem modul în care organismul uman răspunde la coronavirusuri și modul în care răspunsul sistemului imunitar generează protecție împotriva bolii [3 4]. 

 

Studii umane restrânse pot fi, de asemenea, utilizate pentru a calcula doza și programul corect pentru vaccin. Unele vaccinuri generează un răspuns imun puternic după o singură doză, dar altele necesită o doză de rapel după o lună sau după o perioadă mai îndelungată. Această strategie crește, de asemenea, durata studiilor. 

 

Pentru a evalua dacă un vaccin previne COVID-19 printre cei expuși la infecție, acesta trebuie testat în studiile de faza III, într-un cadru în care infecția are loc în mod activ. Ca răspuns la focarul de Ebola din Africa de Vest în 2014/15, vaccinul anti-Ebola rVSV a fost trecut prin toate cele trei faze ale dezvoltării clinice în doar 12 luni, prin coordonarea centralizată a Organizației Mondiale a Sănătății, a organizației Medici fără Frontiere și producător. În această perioadă, în Guineea, existau în continuare cazuri de Ebola, iar protecția vaccinului a fost demonstrată prin vaccinarea contactelor cazurilor reziduale, pe măsură ce acestea apăreau în comunitate. [5] 

În cazul vaccinurilor care combat pandemii, sunt necesare zeci sau sute de milioane de doze. Acest proces de producție durează cel puțin șase luni, în cazul în care liniile de producție există deja.[6] Orice vaccin nou presupune un proces de producție nou, ceea ce implică diverși pași de control al calității. 

 

Producătorul trebuie să se asigure că fiecare vaccin produs este de o calitate consecventă și aceasta necesită teste repetate. Și, întrucât fabricarea vaccinurilor este un proces biologic, în mod inevitabil, unele loturi de vaccinuri vor eșua din motive care nu sunt întotdeauna clare, ceea ce poate întârzia și mai mult producția. Există destul de puțini producători în lume care pot produce vaccinuri la scara suficient de largă pentru a răspunde nevoilor unei pandemii. 

 

 În prezent, există mai multe tipuri diferite de vaccin care sunt luate în considerare pentru COVID-19. Fiecare tip va necesita un alt fel de proces de producție, iar acestea vor fi construite sau adaptate numai la o etapă mai târzie în studiile clinice, când este clar care tip de vaccin va avea succes. Distribuția, alocarea și desfășurarea vaccinurilor pe scara largă durează luni întregi. Vaccinul ar putea avea nevoie de refrigerare pentru a rămâne stabil, ceea ce ar necesita teste adiționale. 

Înainte de a iniția fiecare etapă a procesului de testare la om, dezvoltatorul trebuie să furnizeze dovezi că vaccinul are indicații timpurii de protecție și este sigur în rândul persoanelor care au fost testate. Comitetele de etică în cercetare efectuează revizuirea planurilor de studiu clinic, iar autorități precum Agenția Europeană a Medicamentului supraveghează întregul proces de dezvoltare a vaccinului înainte de a-l aproba pentru uz general. Aceste evaluări durează de obicei câteva săptămâni sau luni. 

 

Deși asemenea aprobări ar putea fi scurtate în cazul unei pandemii, multe vaccinuri potențiale anti-COVID-19 utilizează tehnologii noi, așadar autoritățile de reglementare nu se vor putea baza pe experiența vaccinurilor similare pentru a accelera procesul. 

 

Dezvoltatorii vaccinului COVID-19 au primit o țintă de a produce un vaccin în 12-18 luni, în timp ce, în mod istoric, vaccinurile au avut nevoie de 15-20 de ani pentru a fi dezvoltate.[7] Sunt boli împotriva cărora încă nu există vaccinuri, în ciuda a zeci de ani de muncă. De exemplu, peste 100.000 de copii mor în fiecare an din cauza bolilor respiratorii cauzate de un alt virus ARN, RSV (virus respirator sincițial, care cauzeaza pneumonie. În ciuda a 50 de ani de cercetare și a 18 produse dezvoltate, în prezent nu este disponibil niciun vaccin anti-RVS.[8] 

 

Numeroase grupuri de cercetare științifică lucrează la dezvoltarea unui vaccin COVID-19, folosind o serie de abordări diferite. A avea multe grupuri în cursă este important, deoarece majoritatea vaccinurilor care intră în studii clinice vor eșua din motive de siguranță sau eficacitate.

 

Dar dacă un vaccin poate fi testat pentru siguranță și eficacitate într-un an, ca și în cazul vaccinului Ebola, și dacă producția poate fi dezvoltată rapid, în mod ideal în paralel cu studiile, [4] este posibil ca vaccinul anti-coronavirus să apară pe piață în termen de 18 luni. 

 

 

1. Guerra Mendoza Y, Garric E, Leach A, et al. Safety profile of the RTS,S/AS01 malaria vaccine in infants and children: additional data from a phase III randomized controlled trial in sub-Saharan Africa. Human Vaccines & Immunotherapeutics. 2019;15(10):2386-2398. DOI: 10.1080/21645515.2019.1586040. 

 

2. Peeples L. News Feature: Avoiding pitfalls in the pursuit of a COVID-19 vaccine. PNAS. 2020 Mar .DOI: 10.1073/pnas.2005456117. 

 

3. Prompetchara E, Ketloy C, Palaga T. Immune responses in COVID-19 and potential vaccines: Lessons learned from SARS and MERS epidemic. Asian Pacific Journal of Allergy and Immunology. 2020 Mar;38(1):1-9. DOI: 10.12932/ap-200220-0772. 

 

4. Cohen J, Kupferschmidt K. Vaccine designers take first shots at COVID-19. Science. 2020 Apr;368(6486):14-16. DOI: 10.1126/science.368.6486.14. 

 

5. Henao-Restrepo AM, Camacho A, Longini IM, et al. Efficacy and effectiveness of an rVSV-vectored vaccine in preventing Ebola virus disease: final results from the Guinea ring vaccination, open-label, cluster-randomised trial (Ebola Ça Suffit!). The Lancet. 2017 Feb;389(10068):505-518. DOI: 10.1016/S0140-6736(16)32621-6. 

 

6. World Health Organization. Pandemic influenza vaccine manufacturing process and timeline: Pandemic (H1N1) 2009 briefing note 7. World Health Organization. 2009 Aug. 

 

7. Rappuoli R, Black S, Bloom DE. Vaccines and global health: In search of a sustainable model for vaccine development and delivery. Science: Translational Medicine. 2019 Jun;11(497) DOI: 10.1126/scitranslmed.aaw2888. 

 

8. Mazur NI, Higgins D, Nunes MC, et al. The respiratory syncytial virus vaccine landscape: lessons from the graveyard and promising candidates. The Lancet: Infectious Diseases. 2018 Oct;18(10):e295-e311. DOI: 10.1016/s1473-3099(18)30292-5.

 

 

Tradus si adaptat de membrii Societății Române de Bioinformatică cu acordul UKRI;