Când eu și soțul meu ne-am căsătorit, în septembrie 2020, cel mai mare obstacol din mintea noastră era COVID-19. Nu am anticipat niciodată că un virus complet diferit urma să aibă un impact atât de profund asupra vieții noastre.
Am cumpărat o casă împreună și, la un an după ce ne-am căsătorit, eram însărcinată în nouă săptămâni și participam la o vizită medicală prenatală.
Am făcut ecografia. Doctorul mi-a zguduit lumea
Citește și: Câți bani îți ia statul dacă te îmbolnăvești. Concediile medicale, taxate suplimentar
În timpul a ceea ce credeam că va fi prima mea programare la ecografie, unul dintre medici m-a tras deoparte și mi-a dat vestea care mi-a zguduit lumea: Fusesem testată pozitiv la HIV.
Când l-au adus pe soțul meu și i-au împărtășit vestea, acesta m-a luat de mână și m-a asigurat că suntem împreună în această situație.
Citește și: Cum a reușit o femeie să nască doi copii în două zile? Sarcină „una la un milion"!
Tot ce puteam să mă gândesc în acel moment era că voi muri. Probabil și copilul meu.
Din fericire, veștile primite de la medici nu au fost atât de sumbre pe cât mă făceau să cred temerile mele inițiale. Mi-au spus că încărcătura mea virală - cantitatea de HIV din sângele meu - era scăzută, ceea ce înseamnă că putea fi bine gestionată cu ajutorul medicamentelor
antiretrovirale.
Aceste medicamente nu numai că mă vor menține sănătoasă, dar vor împiedica transmiterea HIV la copilul meu nenăscut.
Am început să iau aceste medicamente la trei săptămâni după ce am fost diagnosticată. La numai trei săptămâni după aceea – practic, la șase săptămâni după ce am primit diagnosticul - medicii mi-au testat din nou sângele.
Am fost încântată să aflu că încărcătura mea virală era nedetectabilă, ceea ce înseamnă că era foarte puțin probabil să transmit HIV soțului sau copilului meu.
Avansarea tratamentului mi-a dat speranță, dar următorul pas a fost depășirea stereotipurilor asociate cu statutul meu HIV.
Începând cu anii 1980 și 1990, a existat o percepție greșită conform căreia HIV este dobândit în principal de persoanele care sunt lucrătoare sexuale sau de bărbații care fac sex cu bărbați. Dar eu nu sunt în niciuna dintre aceste situații.
Însărcinată în 9 săptămâni și cu o boală incurabilă
Când a venit vorba de asta, discutând cu echipa mea de îngrijire, ne-am dat seama când era probabil să fi contactat HIV și de la cine. A fost un prieten anterior, cineva cu care am făcut sex
neprotejat.
Aveam o relație heterosexuală tipică, iar eu mă bazam pe contraceptive orale pentru a mă proteja împotriva sarcinii. Practic, HIV nu a fost niciodată luat în considerare.
Deci, iată cum stăteau lucrurile - eram o femeie heterosexuală cu relații sănătoase care a contractat HIV de la un partener.
Nu aveam de ce să mă simt vinovată. Dar mă temeam, de asemenea, că aș fi putut să i-l transmit soțului meu - de fapt, ne-am izolat acasă în săptămâna de după ce am fost diagnosticată, așteptând rezultatele analizelor de sânge.
Ne-am ascuns de lume și am fost atât de ușurați când am aflat că era HIV
negativ.
După aceea, a trebuit să le dau vestea părinților mei, ceea ce a fost și asta o provocare, pentru că știam că familiaritatea lor cu HIV se baza probabil pe campaniile publicitare alarmiste din anii 1980, care prezentau o imagine sumbră a virusului.
Așa că am abordat problema în mod cât se poate de științific, recunoscând riscurile, dar și faptul că, datorită noilor tratamente, nu numai că puteam să rămân sănătoasă, dar puteam să evit transmiterea virusului soțului și copilului meu.
Sincer, a fost un drum greu pentru a depăși stigmatul, frica și rușinea. Dar, înarmată cu speranța nou dobândită și cu înțelegerea faptului că diagnosticul meu nu era o condamnare la moarte și că puteam duce o viață normală, am fost hotărâtă să nu las HIV să mă definească.
De ce să nu-l privesc ca pe orice altă afecțiune pe care o au oamenii, cum ar fi astmul sau diabetul? De ce nu ar trebui ca toată lumea să privească HIV în acest fel? Mi-aș lua medicamentele, la fel cum fac oamenii cu celelalte afecțiuni, și asta m-ar menține sănătoasă. Și datorită acelorași medicamente, statutul meu HIV nu ar reprezenta un risc serios pentru soțul meu sau pentru oricine altcineva.
Progresul tratamentului
mi-a dat speranță, dar
următorul pas a fost
depășirea stereotipurilor
asociate cu statutul meu
de infectat cu HIV
HIV poate afecta pe oricine. În calitate de soție și mamă, am rupt tiparul și am sfidat presupunerile culturale legate de HIV. Așa că mi-am propus ca misiune să ajut alți oameni să recunoască faptul că nu sunt singuri.
Această dorință de a realiza o schimbare m-a determinat să mă asociez cu ViiV Healthcare în campania lor împotriva stigmatizării HIV-in-View. Aceasta își propune să sfideze percepțiile învechite despre acest virus prin împărtășirea poveștilor autentice ale comunității HIV.
Sunt mândră să arăt că sunt fericită și sănătoasă și că duc o viață împlinită cu HIV.
Fiind unul dintre cei cinci parteneri ai acestei campanii, am reușit să ne împărtășim poveștile și să contribuim la educarea, informarea și înlăturarea aspectelor negative din jurul acestei afecțiuni.
Nimeni nu este scutit de HIV, iar faptul că noi cinci provenim din întreaga lume și avem medii atât de diferite contribuie la prezentarea unei imagini reale și diverse a vieții cu HIV.
Am împărtășit, de asemenea, experiențele mele personale pe TikTok și am fost copleșită de răspunsurile venite de la cei care mă urmăresc.
Întrebări despre depășirea stigmatului HIV și despre rolul meu ca persoană căsătorită și mamă au apărut din nou și din nou, iar eu am fost mândră să îmi împărtășesc povestea pentru a ajuta la normalizarea discuției despre HIV.
Am vrut să le spun și altor femei care trăiesc cu HIV și viitoarelor mame că nu sunt singure în experiența lor și că este posibil să dea naștere unui copil sănătos, HIV negativ și să ducă o viață normală.
La fel de important este faptul că lucrez în fiecare zi pentru a depăși stigmatul asociat cu statutul meu HIV-pozitiv. Dar și pentru a educa cu privire la opțiunile de prevenire și tratament disponibile. Îmi doresc să ajut, în primul rând, persoanele care trăiesc infectate cu acest virus, dar și partenerii lor, să continue să trăiască o viață cât mai bună.
Fiul meu este HIV negativ. La fel și soțul meu. Împreună, prosperăm.
Victoria Roscow trăiește cu HIV de doi ani și jumătate. Ea dorește să își împărtășească povestea în speranța de a distruge stigmatul din jurul HIV. Toate opiniile exprimate în acest articol aparțin autoarei.
Comentarii 0