Von der Leyen propune un Articol 4 pentru UE: mecanism de urgență în caz de atac cu drone și sabotaje rusești
Ursula von der Leyen propune un „Protocol de Urgență pentru Securitate”, inspirat de Articolul 4 al NATO. Un stat UE amenințat de drone, sabotaj sau atacuri cibernetice ar putea cere reunirea rapidă a tuturor statelor membre.
Uniunea Europeană ar putea avea propriul mecanism de urgență pentru situațiile în care securitatea unui stat membru este amenințată, fără ca incidentul să atingă nivelul unui atac armat. Ursula von der Leyen propune crearea unui „Protocol de Urgență pentru Securitate”, inspirat de Articolul 4 al NATO, care ar permite unei țări UE să determine reunirea rapidă a tuturor statelor membre pentru coordonarea răspunsului.
Von der Leyen propune un Articol 4 pentru UE: mecanism de urgență în caz de atac cu drone și sabotaje rusești
Propunerea a fost prezentată de președinta Comisiei Europene în contextul unei schimbări mai ample a modului în care Bruxelles-ul privește securitatea continentului.
Von der Leyen pleacă de la ideea că Europa se confruntă tot mai frecvent cu incidente care nu reprezintă neapărat un atac militar convențional, dar care pot amenința securitatea unui stat și pot produce consecințe pentru întreaga Uniune.
Războiul hibrid ale Rusiei, atacurile asupra infrastructurii, operațiunile cibernetice și pătrunderea dronelor în spațiul aerian al statelor europene sunt exemplele unei zone gri dintre pace și conflict deschis. Pentru asemenea situații, șefa Comisiei consideră că UE are nevoie de o procedură proprie, rapidă și clară.
„Cred că este timpul pentru propriul Articol 4 al Europei - sau un Protocol de Urgență pentru Securitate”, a declarat Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, potrivit The Guardian.
Mecanismul propus ar permite unui stat membru care consideră că securitatea sa este amenințată să declanșeze consultări la nivelul întregii Uniuni. Celelalte state membre s-ar reuni pentru a analiza amenințarea și pentru a coordona măsurile necesare.
Obiectivele ar fi descurajarea escaladării, coordonarea răspunsului european și limitarea consecințelor incidentului.
Drone, sabotaj și atacuri cibernetice: amenințările pentru care UE vrea un răspuns comun
Noul mecanism este gândit în special pentru acele incidente care se află sub pragul unui război convențional.
Un atac cibernetic de amploare asupra infrastructurii unui stat, sabotarea unor obiective strategice, incendierile provocate intenționat sau incursiunile cu drone ar putea determina activarea protocolului.
În prezent, asemenea incidente pot produce reacții la nivel național, consultări bilaterale sau coordonare prin diferite instituții europene și NATO.
Propunerea lui von der Leyen urmărește crearea unui cadru european dedicat prin care toate cele 27 de state membre să poată fi aduse rapid la aceeași masă atunci când securitatea unuia dintre ele este amenințată.
Inițiativa capătă o relevanță suplimentară pe fondul incidentelor hibride și al încălcărilor de spațiu aerian înregistrate în Europa în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
În același discurs, von der Leyen a anunțat că executivul comunitar va prezenta și o nouă strategie europeană de securitate. Președinta Comisiei intenționează, de asemenea, să avanseze proiectul unui Consiliu European de Securitate, menit să consolideze capacitatea Uniunii de a coordona răspunsurile la crize.
Cele trei componente - strategia de securitate, Consiliul European de Securitate și protocolul de urgență - indică intenția Comisiei de a construi o arhitectură europeană mai coerentă pentru reacția la amenințările externe și hibride.
De ce „Articolul 4” european nu înseamnă apărare militară automată
Comparația făcută de von der Leyen cu NATO este importantă, dar poate crea și confuzie.
Articolul 4 al Tratatului Atlanticului de Nord nu este clauza de apărare colectivă a NATO. El permite unui stat aliat să solicite consultări cu ceilalți membri atunci când consideră că îi sunt amenințate integritatea teritorială, independența politică sau securitatea.
Prin urmare, activarea Articolului 4 deschide un proces de consultare între aliați și permite coordonarea unui răspuns. Acesta este diferit fundamental de Articolul 5 al NATO, care consacră principiul apărării colective în cazul unui atac armat asupra unui stat membru.
