Newsweek România: Ești în mijlocul unui scandal prin care se încearcă să se distrugă încrederea în tine, deși ai ieșit din joc, cel puțin pe zona de Primărie. Atacul la adresa ta a apărut după ce ai anunțat că te retragi din cursa pentru Primăria Capitalei...
Vlad Voiculescu: Era pregătit.
Au fost atacatorii luați pe nepregătite? A rămas atacul pe țeavă?
Era acolo.
Au fost unele voci care au susținut că ar fi trebuit să faci tu public, din timp, colaborarea tatălui tău cu Securitatea.
E foarte interesantă însăși ideea. Imaginează-ți că ai intrat tu în politică sau oricare dintre oamenii care ne privesc. Crezi că părinții, bunicii, unchi sau mătușile tale să spui dintr-o dată tot ce au greșit ei în viață? Sau ce presupui că au greșit. Ar trebui să îi întrebi pe toți dacă au greșit?
Eu pot să răspund pentru faptele mele și înțeleg ca făcând pasul ăsta să mă expun și să trebuiască să răspund și pentru ce am făcut când eram mic, și pentru ce o să fac de acum încolo.
Dar lucruri care îmi sunt la îndemână, pe care pot să le influențez eu într-un fel sau altul. Și accept și dacă am făcut o prostie la 14 ani să răspund pentru ea. Nu pot să răspund în nici un fel pentru lucruri care nu țin de mine și care s-au întâmplat mult înainte să mă nasc.
Să fiu cinstit, încerc să îmi suspend judecata în ceea ce îl privește pe taică-miu sau în general în legătură cu lucruri față de care nu știu cum aș fi reacționat.
E foarte ușor să spui acum „A, dacă eram eu în anii ’70 sau ’80 și aveam 24 de ani și mi-ar fi pus cineva în față un angajament cu securitatea eu aș fi fost mult mai curajos. Aș fi preferat să fiu exmatriculat, să nu mai am nici un fel de carieră, mi-aș fi pus familia la risc sau aș fi acceptat ori numai să nu semnez”.
Poate că aș fi avut curajul să o fac, poate că aș fi avut contextul să o fac, nu știu. Îmi place să cred că ăș fi fost cel mai curajos din lume. Dar mă abțin să judec lucruri care s-au întâmplat cu 40-50 de ani în urmă și mi s-ar părea ipocrit din partea mea să îmi judec părinții sau pe altcineva pentru asta.
Această temă a Securității comuniste încă e o rană în România, încă nu s-a rezolv și e un subiect sensibil.
În mod voit nu s-a rezolvat, în mod voit se lasă cumva..., în mod voit nu s-au scos toate dosarele, în mod voit se duce mai departe confuzia asta între turnător și securist. Am aflat acum că taică-miu a fost securist. Taică-miu are 970 de lei pensie, taică-miu nu a fost securist.
Taică-miu a semnat un angajament, e o diferență enormă între a fi ofițer de Securitate, cineva care a beneficiat de tot sistemul ăla și și-a construit toată cariera pe asta, și un kinetoterapeut care și-a făcut un atelier de tâmplărie într-un sat din Dâmboviță. Și care nu a avut contracte cu statul, nu m-a ținut tăică-miu din banii lui la facultate.
E o diferență enormă între a lucra la Securitate și a semna un angajament.
Dar în acei ani tatăl tău și implicit tu, sigur, copil fiind, ați beneficiat de avantaje din această relație cu Securitatea a tatălui tău?
Eu aveam șase ani la revoluție. Taică-miu avea dintre cele mai mici salarii, era profesor la școală, nu a luat niciodată bani de la Securitate. Oricine poate consulta dosarul său. Avantajele pe care le aveam eu când eram copil erau din altă sursă, anume că bunicul meu era măcelar.
Era un avantaj atunci...
Aveam carne de pui, aveam carne acasă. Ăsta e marele avantaj pe care l-a avut familia mea. Mama mea era învățătoare la mine în sat.
Scandalul care l-a vizat pe tatăl tău este cel mai recent dintre cele care au vizat familia ta. Într-o perioadă s-a vorbit despre vărul mamei tale, Nic Voiculescu, un jucător important în industria farma...
Relația de rudenie e atât de apropiată încât dacă aș fi fost femeie l-aș fi putut cere de nevastă în mod legal. Un jucător important înseamnă așa: el este un om care și-a construit o carieră în mai multe companii din domeniu.
E un om pe care l-am văzut de 3-4 ori în toată copilăria mea și de vreo 5-6 ori mai târziu. E un om cu care nu am mai vorbit din 2015, și din cauza celor petrecute.
Nu am avut nici o singură discuție legată de politică sau de ce am făcut eu la Ministerul Sănătății. Eu am fost ministru în 2016, nu ne-am mai văzut din 2015.
