Aceste cuvinte vădesc o abordare a politicii care merită examinată îndeaproape.
Să spunem, mai întâi, că – de obicei – colaboratorii unui demnitar sunt discreți, rămânând în umbră. Dacă apar, totuși, în public, o fac ca să explice deciziile politicianului pentru care lucrează. Nu speculează, ci asumă rolul – ingrat, uneori – de mesager. Unul care deslușește, apără sau întărește vrerea șefului. Cuvintele rostite de sfătuitorul Vioricăi Dăncilă sunt mai mult decât o speculație. Sunt o insultă. Ele stigmatizează opoziția din stradă, care – de aproape doi ani – caută să se facă auzită.
Pentru a marca disprețul față de contestatarii majorității PSD-ALDE, consilierul prim-ministrului a folosit expresia „un firicel mic de praf“. El răspundea, de fapt, la o întrebare despre riscul ca guvernul PSD-ALDE să fie catalogat ca „extremist“, așa cum sunt văzute guvernele maghiar și polonez. Prin formula pleonastică „firicel mic“, autorul pare să fi ținut să confirme că vede lucrurile ca un extremist. Fiindcă doar un radical crede că poate călca totul în picioare.
E interesant, de asemenea, că Vâlcov asumă vocea unui personaj colectiv, vorbind despre „drumul nostru“, ca și faptul că acest drum e unul războinic – vizând o „cucerire“. Ce anume va fi luat în stăpânire? Aici e-aici! Consilierul sugerează că el și Guvernul, Dragnea și Tăriceanu, cu tot cu alaiurile lor de prin județe, „merită“ nici mai mult, nici mai puțin decât „istoria“. Ambiția e abisală.
Nu e prima dată când guvernanții români pierd simțul măsurii, crezând că agresivitatea la adresa opoziției ține loc de politică. În ultimii ani, expresii vulgare precum „ciocu’ mic“ sau de-a dreptul blasfemiatoare precum „Dumnezeu e pesedist“ indicau tot aroganță nemăsurată. În cazul „firicelului“ apare, totuși, ceva nou. Ținta disprețului nu-i adversarul politic, ci cetățeanul.
În mod normal, în democrație, omul simplu e respectat de oamenii politici. Unii merg până acolo încât îl curtează pe cetățean. Alții preferă, cum se știe, să-l înșele. Dar nu îl jignesc. Cum se explică, atunci, disprețul conținut în
vocabula „firicel“? Nu e nevoie să speculăm prea mult. E suficient să ne gândim la reputația lui Vâlcov. El nu e știut pentru vreo soluție de geniu șoptită șefei Guvernului, ci doar ca un fost primar corupt. Unul prins dosind tablouri de valoare între pereții casei ori luând mită în cimitir. Când calci în picioare în asemenea hal demnitatea propriei persoane, nu poți vedea în semenii tăi altceva decât fire de praf.
