Statele Unite ale Americii au deja unități dislocate după principiul rotațional în cele trei state baltice și Polonia. 

Ulterior invaziei ruse - pe teritoriile nordice, estice și sudice ucrainene - au mai fost dislocați militari americani în Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Ungaria și Slovacia. 

Generalul Mark A. Milley este de părere că prezența reală a trupelor americane în teren este un bun factor de descurajare a unei agresiuni. 

Membri ai Comisiei pentru Forțele Armate a Camerei Reprezentanților l-au întrebat pe Milley despre posibilitatea ca trupele americane să se bazeze permanent în statele aflate în prima linie cu Rusia, adică la frontiera de est a NATO. 

Sfatul distinsului general a fost să fie create baze permanente americane, dar trupele dislocate să nu fie trimise permanent acolo, ci să se opteze pentru  ciclizarea forțelor de rotație în aceste locații viitoare, din Europa de Est. 

Care este explicația acestei sugestii?

Astfel, Pentagonul este degrevat de finanțarea costurilor de mutare a familiei, a edificării școlilor, locuințelor și altor facilități necesare într-o bază militară. 

Milley a afirmat că astfel vor fi trimise, prin rotație, forțe expediționare în baze permanente desfășurate disuasiv la granița răsăriteană a Alianței. 

În opinia aceluiași general, mulți dintre aliații europeni ai SUA sunt foarte dispuși să găzduiască baze permanente. 

De altfel, la Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa, cu sediul la Mons, se discută, în această perioadă, o nouă structură defensivă, pornind de la invadarea Ucrainei de către Federația Rusă. 

Secretarul Apărării, Lloyd J. Austin III, a precizat că „scopul nostru este să ne asigurăm că vom continua să apărăm pe aliații și partenerii noștri, în special pe cei care se află pe flancul estic, și în special pe aliații noștri care se află în zona baltică sau regiunea baltică”.

Referirea specială la arealul baltic este explicabilă prin pledoariile constante ale diplomațiilor estoniană, letonă și lituaniană, pentru o prezență militară sporită a SUA, pe teritoriile țărilor baltice, deoarece Rusia poate cuceri concomitent, în 48 de ore, pe fostele republici sovietice socialiste din zona Mării Baltice, în condițiile în care Vârful Forței de Reacție Rapidă a NATO va interveni, cel mai devreme, după două zile de la alarmare.

Lloyd J. Austin III a afirmat că decizia privind întărirea apărării graniței de est a NATO va fi anunțată la Summit-ul de la Madrid din iunie.

Și dacă tot am evocat prezența celor doi generali, unul activ - Milley - și altul în retragere - Austin -, în fața celor interesați de detalii ale bugetului militar american pe anul următor, este cazul să menționez și câteva din...

Lecțiile învățate de americani din invazia rusă în Ucraina

1. Mijloacele moderne de anihilare a blindatelor și de lovire a avioanelor de bombardament ale adversarului au fost eficiente. 

2. Utilizarea dronelor, respectiv a vehiculelor aeriene fără pilot s-a dovedit extrem de utilă apărătorilor ucraineni. 

3. Folosirea pe scară largă a radiourilor tactice, a permis ofițerilor ucraineni  să mențină comanda și controlul subunităților proprii, în  luptele cu forțele ruse.

4. Rușii au o capacitate mecanizată semnificativă, dar  tehnicile și tacticile, procedurile pe care le-au folosit, nu au fost foarte eficiente.

5. Logistica forței expediționare ruse a fost depășită de realitatea câmpului de luptă, prin depărtarea prea mare a coloanelor armatei ruse față de bazele inițiale de aprovizionare. 

6. Cooperarea dezirabilă dintre unitățile terestre și cele aeriene ale forței de invazie a fost deficitară, deseori acțiunile subunităților de la sol nefiind sprijinite aerian de avioanele de vânătoare și bombardament rusești. 

7. Ineficiența evidentă a forței de invazie rusă - comparativ cu țelurile inițiale - probează incapacitatea de a face față surprizelor tactice, de pe câmpul de luptă. 

8. A contat decisiv capacitatea de a culege informații, de a folosi pe cele primite de la state prietene și partajarea informațiilor, înainte ca o nouă acțiune militară rusă să se desfășoare în teren. 

Generalul Mark A. Milley a spus congresmenilor din comisie că de o importanță majoră a fost conducerea puternică - de la nivel național, până la nivel tactic 

El nu a ezitat să îl laude pe președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy, pentru modul în care a știut să îi conducă pe apărătorii ucraineni, în confruntarea cu colosul militar rusesc.. 

Ca orice general - care nu a uitat cine constituie "talpa unei armate" -, Milley i-a remarcat pe căpitanii, locotenenții și subofițerii care au acționat în cadrul plutoanelor, companiilor, batalioanelor și brigăzilor care au dus greul luptei defensive. 

S-a dovedit, cu acest prilej, eficiența instruirii de către americani a armatei ucrainene, în ultimii opt ani de zile.

Iar pe timpul săptămânilor scurse din 24 februarie, până acum, s-a probat și faptul că ofițerii ucraineni au știut cum să își comande subordonații, pentru a îndeplini misiunile primite, corpul de subofițeri s-a dovedit a fi pragmatic, iar la nivel de mici subunității, tinerii cu primele grade au dovedit inițiativă, curaj și determinare în stoparea înaintării invadatorilor. 

În ce privește România, dacă la Summitul NATO de la Madrid, din iunie, se va aproba noul dispozitiv defensiv răsăritean al aliaților și în ipoteza conform căreia Congresul SUA va finanța viitoarele baze militare americane permanente, atunci probabil că și autoritățile de la București vor propune o locație adecvată, una unde practic se vor crea și nu puține locuri de muncă pentru autohtoni. 

You can't pass here / Nu poți trece pe aici - se va putea citi, în traducere liberă, dintr-un satelit răsăritean, focalizat pe arealul militar defensiv al României, întărit și de posibila viitoare bază militară americană permanentă în țara noastră.