Ne dorim o politică externă aplicată, modernă şi eficientă, operaţionalizată în relaţiile internaţionale, în slujba intereselor României şi a românilor.
În momente sensibile, precum Centenarul Sistemului de Tratate de Pace de la Paris din 1919-1920, discursul politic trebuie să fie atent şi responsabil. Şi mai ales nu se aruncă acuzaţii având drept scop vulnerabilizarea instituţiei diplomatice pentru că prejudiciile pot fi mult mai mari decât „câştigul de imagine”.
Am văzut o serie de reproşuri la adresa Ministerului Afacerilor Externe, din direcția PSD, privind neimplicarea instituţiei în celebrarea momentului Trianon.
M-am interesat şi am aflat următoarele:
Afirmaţia conform căreia ministrul de Externe ar fi transmis o circulară la misiunile diplomatice din exterior prin care ar fi interzis celebrarea Sistemului de Tratate de la Paris este FALSĂ.
Nu există instrucţiuni ale MAE, în acest sens.
MAE, prin Direcţia Arhive Diplomatice, a cooperat cu Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Național Cotroceni privind o serie de proiecte legate de Tratatul Trianon.
Instituţiile culturale române din străinătate au primit materiale documentare cu lucrări de artă pe tema Conferinţei de la Paris.
Au fost organizate acţiuni de diplomaţie publică în străinătate, multe şi interesante, dar amploarea acestora a fost obiectiv limitată de măsurile restrictive, în condiţii de pandemie, luate de autorităţile din ţările de reşedinţă.
De ani de zile, instrumentalizarea politică a activităţii diplomatice este o „repetabilă povară” pentru instituţie, pentru cariera oamenilor care lucrează în diplomaţie (precizez „cei de carieră”, nu cei împinşi de acelaşi politic), dar şi pentru imaginea României în străinătate.
Aceasta este realitatea şi pentru că înţeleg costurile imense pentru România a unor atitudini oportuniste, am simţit nevoia să fac aceste precizări.
Să nu ratăm Centenarul Trianonului precum am eșuat în celebrarea Marii Uniri de la 1918!
