Jurnalista are experiență în privința dezvăluirii plagiatelor, are la activ câteva ”victime” de categorie grea și este de o tenacitate ieșită din comun. O cunosc, am fost colegi de redacție.
Este greu, foarte greu de imaginat ce anume va putea spune comisia Universității Naționale de Apărare ”Carol I” pentru a închide imediat cazul în favoarea premierului Nicolae Ciucă. Nu că ar fi imposibil, dar...
Ce să spună, că pasajele înroșite în ancheta Emiliei Șercan nu sunt roșii? Că regulile academice, valabile de când lumea, nu erau valabile în 2003?
Aceasta nu înseamnă însă un capăt de drum iminent pentru politicianul Nicolae Ciucă. Pentru că tocmai de aici înainte lucrurile se complică.
Mai întâi, pentru că în joc apar doi factori: factorul politic și factorul timp.
Factorul politic: Nicolae Ciucă este susținut de un președinte, de un partid și de o coaliție. Asta nu se va schimba prea curând. În ce-l privește, președintele a închis marți discuția printr-o declarație lapidară, în stilu-i caracteristic. Cu toată agitația din decor a lui Florin Cîțu, premierul Ciucă mai stă la locul lui – președintele a dat semnalul clar.
Și aici intervine factorul timp. Unei comisii academice, fie ea și de la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”, îi este greu să nege evidențe dar are în factorul timp un aliat.
Între timp – fiindcă despre timp vorbim – atenția publică va fi captată de alte evenimente, povestea acuzației de plagiat va trece pe plan secund. Sau mai jos, chiar.
Apoi, întreaga afacere se va termina târziu, cel mai probabil în instanță, așa cum am văzut în atâtea alte cazuri. Până la ultimul verdict, Nicolae Ciucă va rămâne, juridic vorbind, inatacabil.
Da, dar factorul moral?
Există și acesta, desigur. Dar am fi naivi să credem că, într-o societate precum a noastră, acest factor are cumva greutatea specifică necesară pentru a răsturna scena politică. În niciun caz, într-o societate marcată de un dispreț pentru reguli, pentru știință, pentru rațiune. Cum să dea doi bani pe o acuzație de furt intelectual?
La scara societății, puțini se vor simți străfulgerați de această poveste. Și cu mult mai puțini printre susținătorii fervenți ai actualei coaliții, în cele trei componente ale ei, PSD, PNL, UDMR. Nu pentru că ei ar fi în mod necesar imorali sau iraționali. Nu, doar că judecă după alte criterii.
Să privim în urmă și să observăm că, dacă a ajuns în zona marginală a politicii, Victor Ponta n-a ajuns din cauza scandalului de plagiat din 2012. Un scandal, de altfel, cu mult mai răsunător, din cel puțin două motive: era primul care viza un șef de guvern, iar președintele de la acea dată, Traian Băsescu, îi era un adversar, nicidecum un aliat.
Cu tot scandalul, Victor Ponta a fost aproape să devină președinte al României în 2014 și numai greșelile proprii și ale echipei sale politice plus aroganța la adresa românilor din diaspora au dus la o răsturnare ce părea de-a dreptul imposibilă după primul tur al alegerilor.
Nu știm încotro se va duce acum scandalul din jurul premierului Nicolae Ciucă, dar e bine să privim în urmă și să ținem cont de toți factorii implicați în joc.
