Dosarul „Revoluției” abia a fost trimis în judecată anul trecut, după 30 de ani de la evenimentele din decembrie ‘89. Judecata efectivă nici nu a început, dosarul este la nivel de Cameră preliminară, unde poate sta și câțiva ani.
Dosarul „Mineriadei”, așa cum știm, a fost întors de Înalta Curte de Casație și Justiție la Parchetul militar, pentru refacerea anchetei. Fusese trimis în instanță în 2017, după 27 de ani de la evenimentele din Piața Universității, timp în care dosarul a fost ținut prin parchete. A stat în Camera preliminară doi ani, iar anul trecut Curtea Supremă l-a întors la parchet, pe motiv de nulitate de probe.
Judecătorul Camerei preliminare a motivat, între altele, că „învinuitului Iliescu Ion i-a fost incalcat, in mod grav si iremediabil, dreptul la aparare”.
Recent, Curtea de Apel București i-a achitat, în primă instanță, pe cei doi foști ofițeri de Securitate - Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș - în dosarul privind uciderea fostului disident politic Gheorghe Ursu. Judecătoarea a spus că lui Gheorghe Ursu nici nu i se poate atribui calitatea de disident politic, deoarece acesta, în opinia ei, „nu a fost un opozant pe față al regimului comunist și al conducătorului Partidului Comunist. Victima nu și-a manifestat public dezacordul față de politica și conducerea de stat și partid”.
O asemenea aberație nu doar că desfigurează istoria acestei țări, nu doar că este o nedreptate strigătoare la cer, dar pune în pericol toate dosarele în care regăsim victimele comunismului, ale fostei Securități. Au trecut 30 de ani de la Revoluție. 30 de ani și criminalii din marile dosare încă nu au fost pedepsiți.
Acum, gândiți-vă la Dosarul „10 august” și la cum zace la parchet. A trecut un an și jumătate. Niciun vinovat.
