Rafila nu trebuie să-și renege tatăl, ci pe torționarul Alexandru Rafila

Tocmai din acest motiv, orice reprezentant al acelui regim criminal și, mai ales, orice instrument al organelor represive ale regimului trebuie deconspirat și renegat.

S-ar putea ca profesorul Alexandru Rafila să aibă ghinion și să fie, într-adevăr, fiul torționarului Alexandru Rafila. Îl face asta responsabil de actele tatălui? Nu.

Dar este profesorul Alexandru Rafila, care acum cere un vot public pentru un mandat de parlamentar, obligat să le spună celor cărora le cere votul dacă tatăl său este torționarul Rafila și, dacă da, care e judecata sa morală în legătură cu actele tatălui său? Fără echivoc, da.

De ce? Pentru că demnitarul trebuie să fie, în democrație, transparent. Pentru că cetățeanul, în democrație, trebuie să știe cui îi dă votul. Mai multă viață publică înseamnă mai puțină viață privată, asta e regula primară a fiecărei societăți deschise. Nu poți reprezenta mase mari de oameni fără a se ști cine ești, de unde vii, ce vrei, ce ai făcut.

Este o discuție secundară dacă actualul profesor Alexandru Rafila a beneficiat în trecut de eventuale avantaje pe care fostul securist Alexandru Rafila i le-ar fi putut asigura. În paranteză fie spus, în interviul acordat Luciei Hossu-Longin, torționarul Rafila pare să sugereze că, după '49, a fost tras pe linie moartă, chiar nedreptățit de regim. Nu pare să fie cazul, totuși, fiul său a putut studia Medicina și să-și construiască o carieră mult înainte de '89, spre deosebire de fii și fiice, nepoți și nepoate de români care erau pe lista neagră a regimului comunist și cărora, tocmai din acest motiv, li s-a refuzat accesul la studii.

Revenind la subiect: acum, profesorul Rafila are de făcut un singur lucru - să vorbească deschis despre această poveste. Cum o va face (în caz că o va face) este un alt capitol.

UPDATE

Duminică seara, profesorul Rafila a confirmat că tatăl său a lucrat pentru Securitate, dar l-a apărat.