Vă mai aduceți aminte ce afirma Eminescu, la întâiul Congres al Studenților Români de la Putna, din 25 mai 1871?
El avea temeritatea să se adreseze conștiinței conaționalilor săi cu convingerea clară: "Noi susţinem că poporul românesc nu se va putea dezvolta ca popor românesc decît păstrînd, drept baze pentru dezvoltarea sa, tradiţiile sale istorice, astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de o altă părere, s-o spună ţării! Suntem români şi punctum."
După 152 de ani, județele dintre Prut și Nistru sunt în bătaia crivățului geopolitic, puțini mai ținând minte crezul marelui poet:"Noi am zis de la început că nu există compensaţii pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plata pentru o palmă măcar din pământul patriei. Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câştigă prin împrejurări istorice, dar nici se vînd, nici se cumpără, nici se schimbă."
Istoria nu mai poate fi schimbată, prezentul este puternic marcat de războiul Rusiei contra Ucrainei - departe de a fi terminat, printr-o dezirabilă negociere -, iar viitorul europenilor dintre Prut și Nistru stă și sub amenințarea recentă a ministrului rus de externe, care, din spatele ochelarilor săi geopolitici nu vede decât harta decedatei Uniuni Sovietice, ignorând dorința fostelor republici sovietice și socialiste de a respira liber, într-o lume complexă, multipolară.
Independența entității dintre Prut și Nistru - o desprindere de Rusia, fără echivoc
La declarația abracadabrantă a lui Serghei Lavrov, care și-a jucat bine rolul de supărat pe opțiunea europeană a actualei conduceri, de la Chișinău, reacția inițială a lui Mircea Geoană a fost de a anunța posibila sa prezență acolo, pentru consultări oficiale, cu cei care administrează acum Republica Moldova.
Numai că, în perioada 7 la 9 februarie 2023, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a optat pentru o vizită la Washington D.C., pentru a asculta punctele de vedere - privind opțiuni aliate necesare - ale secretarului de stat, Antony Blinken, secretarului apărării, Lloyd J. Austin III, consilierului pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, și a altor alți oficiali superiori din SUA și conducerea Senatului și a Camerei Reprezentanților, din Statele Unite.
Consultările erau necesare, pentru că pe 14 și 15 februarie 2023, va avea loc reuniunea miniștrilor apărării, din statele aliate, la Cartierul general al NATO, din Bruxelles, în Belgia, pe agenda întâlnirii multinaționale fiind și sprijinul personalizat pentru Republica Moldova.
Sprijinul personalizat fiind expresia angajamentului NATO de a-și aprofunda parteneriatul cu Republica Moldova, cu respect deplin pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a acesteia.
După ce, de aproape un an de zile, statele aliate au convenit să sprijine, fiecare după propriul potențial, lupta de supraviețuire a republicii ucrainene, este în logica firească a comunității transatlantice, ca Alianța să nu fie deloc indiferentă la preocupările Republicii Moldova, de a rămâne independentă față de Federația Rusă, care și-a asumat, în virtutea dreptului forței, obiectivul de a include manu militari teritoriile ex-sovietice, în frontierele sale.
Iar în privința asta, președintele Biden a reiterat sprijinul SUA pentru Ucraina, pe timpul discursului său privind starea Uniunii, de marți seară, numind invazia Rusiei „un test pentru America” și pentru lume, în condițiile în care se afla în sală și ambasadorul Ucrainei în Statele Unite, Oksana Markarova, reprezentând „nu doar națiunea ei, ci și curajul poporului ei”, după cum a spus cel care conduce SUA.
În aceeași logică geopolitică, la Bruxelles, secretarul general adjunct Mircea Geoană a reafirmat aprofundarea parteneriatului NATO cu Republica Moldova, stat european care are un deficit evident de securitate, în condițiile în care nu este membră a Alianței, nici a Uniunii Europene, și a moștenit - precum statele baltice - pe teritoriul său, o comunitate de vorbitori ai limbii lui Anton Pavlovici Cehov, unii cu regretul dispariției URSS.
De ce ar susține Alianța Nord-Atlantică, evoluția pro-Vest a Republicii Moldova?
Viața a demonstrat că actuala conducere legală, de la Chișinău, a girat continuarea contribuției sale la misiunea de menținere a păcii, a NATO, în Kosovo - cu militari bine antrenați -, a decis modernizarea Armatei Naționale a Republicii Moldova, a condamnat războiul Rusiei contra Ucrainei, a acordat asistență refugiaților ucraineni, mai nou trimițând personal de căutare și salvare autorităților din Türkiye, în urma recentelor cutremure tragice.
De altfel, chiar dacă Moscova se face că uită, la Summitul NATO, din 2022, de la Madrid, s-a convenit să se intensifice sprijinul pentru ca Republica Moldova să-și consolideze reziliența și pregătirea civilă, asta și deoarece, în ultimele trei decenii, NATO și Republica Moldova au colaborat în multe feluri - de la asistența pentru distrugerea pesticidelor periculoase, la îmbunătățirea defensivei cibernetice și modernizarea forțelor armate, cu un efectiv actual de 4.000 de militari, jumătate fiind profesioniști ai carierei militare și 50% fiind recruți.
Adevăruri deloc ignorabile
1. Într-un video call la care am participat, alături de alți seniori militari, acum în rezervă, secretarul general adjunct al NATO fiind întrebat despre cum va acționa dacă Federația Rusă își va îndrepta parte din forțele invadatoare în Ucraina spre Republica Moldova, Mircea Geoană a replicat că o va face din postura actuală, dar și ca român. Punctum.
2. Deciziile istorice ale Finlandei și Suediei, de a solicita aderarea la NATO, prezența deja, în cadrul Alianței Nord-Atlantice a fostelor republici sovietice socialiste Estonia, Letonia, Lituania, generează și la Chișinău reflecții privind necesitatea schimbării sintagmei strategice, cu dezirabila renunțare viitoare la statutul de neutralitate, o găselniță a unor timorați, cu ani în urmă, de a garanta Moscovei că ieșirea din URSS nu înseamnă intrarea în spațiul riguros al democrațiilor consolidate europene.
3. Războiul brutal al Rusiei contra Ucrainei va continua, cu o intensitate mărită, în lunile care urmează și întrebarea publică de fond este: ce va face Chișinăul dacă, ipotetic, o coloană masivă, de blindate rusești va rupe apărarea ucraineană spre Odesa, cu posibilitate ulterioară de înaintare rapidă, în forță, spre Transnistria?
4. Cu actualele unități militare, pe care le are, Republica Moldova poate, eventual, cel mult, să apere, o vreme, Chișinăul, până la venirea unor forțe militare prietene, dar pentru așa ceva este nevoie de inițierea, încheierea și parafarea unor înțelegeri mai degrabă multilaterale, decât bilaterale. Și asta cât mai repede cu putință!
5. Moscova a subestimat reacția țărilor membre ale NATO și acum nu are la dispoziție decât pregătirea pentru celebra "maree" umană - folosită și de armata chineză, contra celei vietnameze, în războiul purtat de la 17 februarie la 16 martie 1979 -, cu peste patru sute de mii de soldați preconizați a acționa în sud-estul Ucrainei, în următoarele săptămâni.
6. Adevărata trezire strategică necesară Republicii Moldova este să înțeleagă că în momente de cumpănă, deciziile vizând defensiva dorită nu se pot baza doar pe antrenamentele periodice cu militarii americani, cu cei români, și nici doar pe sprijinul material, financiar, al Berlinului și Parisului.
7. Pentru că urmează să se desfășoare vizita președintelui Joe Biden, în Polonia, poate că ar trebui să înțeleagă și cei preocupați de securitatea viitoare la granița de sud-est a NATO, că o viitoare Românie puternică este deja un obiectiv strategic care nu mai poate fi condiționat de ezitările unora de pe Dâmbovița și de sincopele unor terți de la Chișinău, consolidarea stabilității comunității transatlantice impunând opțiuni care să elimine jumătățile de măsură.
8. Până la Summitul NATO, de la Vilnius, din luna iulie, probabil că la București va fi un nou guvern, iar la Chișinău ar putea să se regândească calea de urmat, pentru a feri județele dintre Prut și Nistru, de pârjolirea militară, care face ravagii în Ucraina.
Rusia, probabil că nu va încerca să încerce rezilența grupurilor de luptă ale Alianței Nord-Atlantice din Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria, dar așa cum a obligat Republica Belarus, ca să renunțe la neutralitate, nu se va împiedica în neutralitatea Republicii Moldova, dacă dinamica situației de pe Frontul de Est îi va fi favorabilă.
Cu alte cuvinte, jocul, la două capete, nu mai are viitor, pe malurile râului Bîc, afluentul Nistrului.
_________________
Comentarii 0