Disperarea de a scăpa de pușcărie și de a fura cât mai mult, la Liviu Dragnea.
Disperarea de a acoperi incompetența grosolană cu glume proaste, la Petre Daea. 
Disprețul malefic al omului de piatră, la Carmen Dan.
Disprețul prostului față de oricine altcineva de pe lumea asta, la Olguța Vasilescu. 
Aroganța hoțului prins care crede că va scăpa și oricum nu mai are nimic de pierdut, la Darius Vâlcov.
Și peste toate Viorica Dăncilă, portretul analfabetului la bătrânețe.
Plus multe multe alte scursuri și infractori.

Ăsta e PSD acum. Au disciplină în ticăloșie și sunt monolit în hoție. Iar debanda e dată din faptul că au ajuns chiar și ei mult prea ticăloși și mult prea hoți.

Iar noi nu mai avem atâtea adjective, nu mai deținem suficiente figuri de stil pentru a ne exprima indignarea față de această grupare de mafioți provinciali care distrug România. Zi de zi.

Mă întreb cum se vor termina toate astea.