Avem multe motive pentru a-i critica pe liderii noștri, pentru a ne îndoi de unele mesaje politice și diplomatice. De data aceasta, alegerea președintelui Biden este logică și trebuie înțeleasă.
În primul rând, Polonia este cu adevărat cea mai vulnerabilă în fața unei posibile agresiuni ruse.
Are frontiere directe cu Rusia și Bielorusia. Regimul de la Minsk a supus deja Polonia războiului hibrid, în toamna anului trecut, cu criza refugiaților.
Câmpia poloneză reprezintă calea cea mai rapidă dinspre Rusia către centrul și vestul Europei. ”Coridorul Suwalki”, fâșia de teren de cca. 100 km, ce urmărește frontiera polono-lituaniană, între enclava rusă Kaliningrad și Bielorusia constituie cel mai vulnerabil punct pentru Alianța Atlantică.
Polonia a fost în mod special vizată discursul istoric extrem de amenințător lansat de Vladimir Putin în 2019, atunci când a acuzat această țară că poartă vina declanșării celui de-al doilea război mondial. Privindu-l prin prisma evenimentelor de azi, acel discurs capătă noi înțelesuri.
Apoi, din considerente istorice, Polonia are cea mai bună cunoaștere politică și diplomatică în chestiunea ucraineană.
Polonia este, alături de Suedia, inițiatoarea Parteneriatului Estic, în 2009. Acest format de cooperare a permis apropierea de Uniunea Europeană a fostelor state sovietice, Ucraina, R. Moldova, Georgia, Armenia și Bielorusia (fără a li se acorda perspectiva aderării).
Dintre cele cinci, doar primele trei sunt semnatare ale Acordurilor de Asociere și Liber Schimb cu UE, care permit condiții comerciale avantajoase, finanțarea unor proiecte de dezvoltare și călătorii fără vize.
Anume Acordul de Asociere a fost scânteia care a generat conflictul de azi. Înainte de summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, din decembrie 2013, președintele ucrainean Viktor Ianukovic a anunțat că renunță să mai semneze aderarea țării sale la acest acord, pe care îl negociase de ani de zile și pe care promisese în repetate rânduri că-l va semna. Au urmat revolta populară, Euromaidanul, represiunea, fuga lui Ianukovici în Rusia, anexarea Crimeei, separatismul din Donbas și tot ce cunoaștem până astăzi.
A se observa că nu NATO a fost elementul declanșator, ci UE, care nu are armată. De fapt, ceea ce sperie Kremlinul este occidentalizarea Ucrainei.
În sfârșit, președintele Biden nu vine la Varșovia doar pentru a da un mesaj acestei țări.
Viziunea sa este una regională, mesajul său va fi pentru întregul flanc răsăritean al Alianței, aflat astăzi sub amenințarea rusă.
Un singur loc putea fi ales pentru un mesaj care ne privește pe toți. Iar în contextul de azi, Varșovia este cel potrivit.
