„Poate «Getica»”, a îngăimat librăreasa. „«Getica»? Precis? A, cu asta n-am ce face. Bine, mulţumesc, sărut mâna”, a spus tânărul şi a ieşit valvârtej din librărie.
Era criză de manuale de biologie pe atunci. În special biologia de clasa a XII-a (exact, genetica) lipsea cu desăvârşire.
Tânărul nostru prinsese din zbor numele lui Pârvan, dar, neştiind precis la ce foloseşte, a văzut în el un înlocuitor al cvartetului Petre Raicu-Doina Duma-Bogdan Stugren-Florica Mărăscu, autorii jinduitei bucoavne şcolăreşti.
De unde să ştie tânărul că peste decenii „Getica” lui Vasile Pârvan se va bucura de cititori în al căror piept scoate tril după tril pitpalacul patriotismului deraiat?
Unul dintre baritonii (dacă nu cumva başii) acestui tip de iubire a râului şi a ramului naţional se numeşte Ilie Ciuclea şi deţine o echipă de fotbal.
Domnul Ciuclea face parte dintr-un partid de aristocraţi sanctificabili care începe cu PS, se termină cu D şi are trei litere în acronim.
În această dublă calitate – de patriot şi PSD-ist –, Ilie Ciuclea a apărut nu cu mult timp în urmă ca patron al echipei Juventus Colentina. Cele două cuvinte merg împreună ca leucemia cu smaraldul, motiv pentru care numele echipei a devenit Juventus Bucureşti.
Numai că nici aşa n-a fost bine. Patronul a fost informat că există un alt Juventus ceva mai important la Torino, care nu priveşte cu ochi buni această preluare de brand şi de identitate.
Culant şi nedorind să rişte un proces, patronul cunoscut cândva sub apelativul parfumat de „Regele gunoaielor” a rebotezat echipa. Aşa a apărut Daco-Getica Bucureşti, care se străduieşte în prezent, cu şanse apreciabile, să retrogradeze din liga a doua în a treia.
Într-un fotbal prin care au trecut alcătuiri numite Building Vânju Mare, Recolta Urzicuţa, Ambianţa Valea Ciorii şi Nova Mama Mia Becicherecu Mic, încă o ciudăţenie n-ar mai mira pe nimeni.
Problema – sau una dintre ele – este traficul cu simboluri naţionale pe care l-a făcut şi-l face în continuare Ilie Ciuclea. Înstăpânirea pe lucruri care nu pot fi ale unui club sau ale unei persoane, fie ea şi o intimă a ordurilor.
Cu un an în urmă, la primul meci al echipei sub noua denumire, patronul s-a prezentat la meci în costum naţional. Până aici, nimic condamnabil.
Ilie Ciuclea n-are decât s-o ia pe urmele lui Marian Nistor, dacă i se pare sănătos. Problema este că, la fiecare meci jucat acasă de Daco-Getica, la megafoanele stadionului se aude imnul naţional. Iar asta nu mai e în regulă. „Tricolorul” nu poate fi adjudecat de nimeni, cu atât mai puţin de un ins abuziv, care foloseşte meciul de fotbal pentru trivialităţi şovine sau xenofobe.
Mâine-poimâine te trezeşti că Ilie Ciuclea va dori să pună imnul României de Revelion, de Sfântul Ilie sau de onomastica nepotului.
Poate că n-ar strica, fiindcă tot e plină ţara de patrioţi care dorm cu steagul sub pernă, să-i atragă cineva atenţia lui Ilie Ciuclea că poate fi patronul Daco-Geticii, dar nu şi al imnului naţional. El chiar mai puţin decât alţii.
Fiindcă Ilie Ciuclea, nu altcineva, este cel care, cu doi ani în urmă, la un meci Juventus Bucureşti-Sepsi Sfântu Gheorghe, a ordonat difuzarea unei variante parodice a cântecului „Doamne, ocroteşte-i pe români”, împănată cu trimiteri porno-xenofobe din categoria „Sus îi Iancu pe statuie şi la unguri le dă...” altceva decât bere şi bună ziua.
Iar imediat după asta s-a auzit „Tricolorul”, ceea ce te face să priveşti porecla „Regele gunoaielor” dintr-o altă lumină. De acolo, de pe statuie.
