Ne vom mai putea ierta vreodată? Pentru că i-am lăsat să ajungă aici, pentru că n-am reușit să le explicăm celor care i-au susținut că-s intoxicați, pentru că ne-au trecut prin minte atâtea lucruri rele cum nu ne-am fi închipuit vreodată...
Vom învăța ceva din toate astea? Sau suntem gata să ne urâm din nou cu patimă, inventând alte și alte motive?
Mizeria lăsată de acești hoți ticăloși va fi mai greu de strâns decât cea lăsată în vară, în Piața Victoriei,
după mitingul sufletelor negre acoperite cu cămăși albe. Una se spală cu furtunul, cealaltă pătează conștiințe.
Semințele ticăloșiei au fost atent plantate în funcții-cheie și va dura ceva timp până să găsim insecticidul potrivit.
Nevestele politrucilor se vor duce pe-acasă la tricotat chiftele, amantele îi vor părăsi, dar slugile periculoase, gata să facă orice pentru a-și salva trecutul, vor ține cu dinții de posturile lor precum niște căpușe.
Ei nu vor fi dispuși vreodată să se dea la o parte și nici să înceteze să se mintă. Îi vom putea ierta?
Trebuie să trecem peste viclenia unui găinar de provincie care a început prin a fura bani de la copii, apoi o insulă și-aproape o țară. Trebuie să trecem peste amenințările unui rebut uman care spunea că ne împușcă pe toți cu mitraliera dacă avem tupeul să nu fim de acord cu mârlăniile lui.
Trebuie să uităm cât mai repede de „proasta planetei“, Mircea Badea dixit, azvârlită moț peste grămada de gunoi de către găinarul-șef.
Ar trebui să uităm de toate slugile care nu s-au gândit că-n locul fetei bătute de-un grabnic eliberat al lui Tudorel ar fi putut să fie chiar copilul lor. Să trecem peste tot ce-au făcut acești călăi pentru a putea fura în voie, chiar dacă asta a înseamnat să scape și traficanții de copii sau chiar violatorii.
Cum am putea să-i uităm pe cei care ne-au gonit din țară copiii, nepoții și prietenii de-o viață și-acum spun despre ei că-s niște venetici fără căpătâi?
Mereu am crezut că nu poate fi mai rău și uite că iar ne gândim că singura șansă e să plecăm noi, pentru că ei au legat țara la ochi, au pus-o jos și-i umblă prin buzunare în timp ce-o violează. Și sigur că ți-e greu când auzi câte un prost cu ștaif care-ți spune că toți sunt la fel. Ca ăștia n-au fost niciunii.
Avem mult de luptat cu imaginile astea de coșmar. Dar de fiecare dată e un nou început. Însă hienele vor sta mereu la pândă, gata să pună iar mâna pe pradă cu prima ocazie.
Dar nici noi nu vom mai fi la fel și asta nu-mi dau seama dacă-i bine sau rău. Însă vom fi responsabili dacă o astfel de epocă sinistră se va mai întoarce vreodată.
