Vasilica Viorica s-a născut în decembrie 1963. În acea lună, România unită împlinea 45 de ani. Aceeași vârstă era atinsă și de către tovarășul Nicolae Ceaușescu, născut o dată cu țara, în 1918. Înainte ca Vasilica Viorica să ajungă la un an și jumătate, secretar general al Partidului Comunist Român devenea chiar tovarășul Ceaușescu.
Era în 1965. După puțin peste o decadă în fruntea PCR și a statului, personalitatea Tovarășului nu mai putea fi celebrată doar prin efuziunile populare aranjate la vizitele de lucru și, astfel, în 1976, se năștea „Cântarea României“, eveniment anual.
Doi ani mai târziu, Vasilica Viorica, aflată în plină pubertate, își începea studiile liceale la Liceul Energetic din Ploiești. Diploma de bacalaureat o primea în 1982, în plin deceniu al terorii, sărăciei și paranoiei ceaușiste. Un cincinal din acel deceniu, Vasilica Viorica l-a petrecut ca studentă a Institului de Petrol și Gaze (Facultatea Forajul Sondelor și Exploatarea Zăcămintelor de Hidrocarburi).
Diploma de licență, obținută în 1988, o trimitea ca inginer Petrom (serviciul monitorizare producție, țiței și gaze) la Videle. Un an mai târziu, devenea și profesoară la Liceul Industrial din Videle, iar tovarășul secretar general al PCR era împușcat la Târgoviște, la doar nouă zile după ce VV bifa un sfert de secol de viață.
Istoria recentă nu consemnează dacă Vasilica Viorica a fost docilă și dedicată ceaușismului și nici dacă a participat la evenimente culturale propagandistice înainte de 1989. Însă istoria contemporan de recentă ne arată că metodele „artistice“ de la „Cântarea României“ au fost însușite de către Vasilica Viorica la perfecție: manifestări publice la care tot ce poate livra sunt limbile de lemn sculptat realist socialist, costumele populare de împopoțonat prostia și bucatele din popor pe ștergare tradiționale.
Iar pe scena acestui an - deși menirea le era să fie doar momâi pe care să se expună port popular din zona Deliorman, îngrămădite în spatele prim-solistului cu mustață de Belina și bronz de Brazilia - gospodinele guvernamentale au primit loc mai în față, până-și rezolvă mustăciosul ieșirea din culise.
Una chiar a fost desemnată să lustruiască și să țină cald microfonul. Poziție în care a reușit doar un „Euro două-zeci, două-zeci“, probă de microfon.
