Probabil că nu aș fi scris rândurile de mai jos, dacă pe micul ecran nu ar fi fost enunțată afirmația unui pripit, în arena mediatică, un conațional prea plin de el, conform căruia actualul șef al armatei țării nu ar fi trebuit să exprime public opinia privind pericolul unei agresiuni militare a Federației Ruse, contra României, în perioada următoare, aproximativ estimată, de la câteva luni, la următorii ani.
Așa se întâmplă când necunoscători, lipsiți de studii și experiențe de referință își dau cu părerea în domeniul apărării naționale, deși ca monitor al unui flux de știri, mai mult sau mai puțin insipide, gazeta-rul respectiv ar fi trebuit să își reamintească realitatea că în ultimul an numeroși șefi ai apărării, dar și șefi ai unor servicii de informații militare au exprimat public - în state europene, cu democrații consolidate, precum Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, dar și Germania -, îngrijorări justificate privind perspectiva ca un stat membru al NATO, situat în arealul estic al comunității transatlantice să fie ținta unei noi agresiuni militare concepută la Kremlin, unde Putin are obsesia de a testa modul cum aliații vor aplica articolul 5, din Tratatul Nord-Atlantic.
De fapt -privind obiectiv lucrurile-, cel mai probabil, șeful Statului Major al Apărării României, generalul Vlad Ghiorghiță, cu sprijinul profesional al purtătorului de cuvânt, generalul-maior Constantin Spinu și cu aprobarea ministrului apărării, conaționalul Angel Tîlvăr ar fi trebuit să se adreseze mai des - cel puțin semestrial - opiniei publice românești, care are dreptul să fie nu doar informată, ci și avertizată, în mod profesionist, cu privire la insecuritatea tot mai mare din arealul est-european.
Același gazetar, mai degrabă unul abstract, din spațiul strict electronic, deci cu o audiență mică printre compatrioții săi ar fi trebuit să sugereze ca într-o asemenea perioadă, de turbulențe geopolitice să fie mai vocali public și cei care conduc structura de informații militare, care au avantajul datelor profesionale dobândite din surse credibile, de ultimă oră și o viziune de ansamblu, asupra raportului real de forțe militare de pe bătrânul nostru continent.
Sigur că există un grup, parcă tot mai mic, de seniori militari aflați în retragere/rezervă, care mai sunt invitați pe la unele posturi de televiziune, pentru a explica concetățenilor lor ce mai este Armata României, cu ce se mai ocupă, care este puterea sa reală, inclusiv cea de foc, de străjuire nu doar a spațiului terestru, ci și a celui aerian și, complementar, a celui maritim.
Într-un asemenea context, apariția dezirabil periodică,în spațiul public, cu poziții punctuale, pertinente a șefului Direcției Generale de Informații a Armatei/ D.G.i.A și a șefului Direcției Informații militare/D.I.M. ar institui un exercițiu de comunicare publică extrem de util contribuabililor numeroși la bugetul apărării României. Mai ales că acum habar nu avem cine sunt aceștia....
O asemenea transparență ar întări încrederea în organismul militar românesc. Și ar descuraja tentativele infantile de a vorbi, după ureche, ale unor jurnaliști nemulțumiți că nu au toate informațiile la care aspirau la producerea unui nou moment de tensiune militară pe Frontul de Est = o glumă cinică, criminală, a Rusiei putiniste, pe tărâmul ucrainean violat, în repetate rânduri, manu militari.
Prostia exprimată public, de același jurnalist mediocru, mai sus menționat, conform căruia pentru a spune adevărul un înstelat mai bine trece în rezervă sau intră în politică exprima limita clasei politice actuale, neinstruită pe plan militar și vizibil temătoare în privința luării unor decizii de interes național, menite să fortifice Armata României.
Pe un politician îl judecă, la alegeri, fiecare cetățean aflat cu ștampila de votare și lista de candidați, în cabina de vot.
Pe un general îl cântăresc, după faptele sale, camarazii mai mult sau mai puțin nemulțumiți de ignorarea priorităților lor profesionale, fără de care nu pot fi egalii aliaților.
Actualul șef al Armatei României poate fi acuzat, pe drept cuvânt, de prea multă decență publică, având în vedere că a mai ieșit în spațiul public, cu un interviu realist, doar la preluarea mandatului de șef al Statului Major al Apărării României. Apoi s-a așternut tăcerea...
Totuși, nu putem trăi doar în Republica Iluziilor Confortabile.
Alegerile prezidențiale de anul trecut au demonstrat că tocmai conaționalii noștri doresc să li se pună franc adevărurile care le pot afecta existența, oricât de neplăcute ar fi acestea.
În perioada interbelică, "marea mută" era armata țării, care ducea lipsă de multe.
Acum, organismul militar românesc observă că este analizat eronat de deținătorii unor informații sporadice despre militarii români, care prin extrapolări facile sunt transformate în concluzii empirice, aflate la ani lumină de realitățile mediului militar românesc.
În general, decența dovedește existența unui bun simț exemplar, dar când te miri ce Rică Venturiano emite afirmații - cu pretenții de adevăruri absolute - despre organismul militar autohton, atunci acesta trebuie admonestat măcar cu o amendă publică de 1 leu. Exact cât face Inexactitatea Sa. Rezon!...
