Medicul Octavian Cîmpian, Dumnezeu să-l odihnească, intră imediat pe teren să-i acorde primul ajutor.
Între timp, acțiunea se desfășura în continuare, pentru că așa-i la rugby, se joacă și atunci când unul dintre sportivi rămâne întins pe teren. Cu doctorul lângă el, Csobi își revine puțin și se ridică pentru a-și ajuta colegii. Știa, chiar și amețit de lovitură, că fără el echipa e în inferioritate numerică.
Medicul, care e jumătate cât Csobi, îl ține de mână, dar el scapă și dă să alerge spre zona de joc. Face câțiva metri, dar comoția era destul de serioasă. I se împleticesc picioarele și cade iar. Dă să se ridice din nou, dar doctorul Cîmpian e deja lângă el și reușește să-l convingă să iasă din teren. Csaba Gal iese pe picioarele lui până la urmă, în aplauzele unui întreg stadion, inclusiv ale suporterilor și ale staff-ului tehnic al Canadei.
România a câștigat atunci pe Arcul de Triumf, dar asta contează mai puțin. Copiii aflați în tribună au văzut pe viu care este spiritul acestui sport. Iar noi ceilalți ne-am dat amintit din nou de ce iubim până la nebunie jocul cu mingea ovală.
Minciunile MTS: bazin de înot, terenuri de handbal, baschet și volei la Stadionul Arcul de Triumf
Știați povestea asta domnule Eduard Novak? L-ați întrebat vreodată pe Csaba Gal, unul dintre cei mai buni Stejari, ce crede el despre Stadionul Național de Rugby Arcul de Triumf? Dacă n-ați făcut-o, nu-i timpul pierdut. Aveți încă șansa să reparați moral și legal o nedreptate pusă la cale doar pentru ca Gigi Becali să facă niște economii.
La fel cum Csaba Gal n-a vrut să-și lase coechipierii chiar și accidentat grav, tot așa nu vom înceta nici noi să apărăm dreptul câștigat de cei dinaintea noastră și viitorul micuților care fac acum primii pași în iarbă cu balonul oval. Asta ca să înțelegeți cine suntem și să nu ne mai jigniți spunând de la tribuna de ministru că sprijinim grupuri de interese și participăm la campanii concertate.
Pentru noi, orice discuție în contradictoriu se termină când e vorba despre rugby, așa că nu mai încercați să găsiți justificări politice.
Singurul nostru interes este ca rugby-ul să meargă mai departe, cu bucuriile și tristețile lui, iar dăruirea unor jucători precum Csaba Gal să nu fie îngropată de interese obscure și coji de semințe.
Dar ce domnule, voi rugby-știi vreți să nu mai intre nimeni pe Stadionul Arcul de Triumf? Aud tot mai des întrebarea asta în ultima vreme. La meciurile Stejarilor de acasă am văzut în tribune, și nu de puține ori, jucători de fotbal foarte cunoscuți. Întrebați-l pe Gică Popescu, de exemplu. La meciurile de fotbal sunt și mai mulți rugby-ști în tribune.
De altfel, recordul de spectatori la un meci de rugby la nivel mondial a aparținut României, până acum câțiva ani, după un cuplaj cu un meci de fotbal. La 19 mai 1957, România întâlnea pentru prima dată Franța într-un meci oficial după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Întâlnirea, desfășurată pe Stadionul 23 August, în cuplaj cu meciul de fotbal România -Polonia, a consemnat o audiență de 90.000 de spectatori. Aceast record este încă pe locul patru într-o ierarhie mondială a meciurilor test.
Între timp, pe fostul 23 august, actuala Arenă Națională nu se mai joacă rugby, nu mai există pistă de atletism, așa că o investiție de 235 de milioane de euro a statului român este folosită doar pentru meciurile de fotbal.
Dar să știți, domnule Novak, și să le spuneți și acelor consilieri penibili care vă suflau la conferința de presă, că și pe Arena Națională se poate face tir cu arcul, un sport foarte frumos de altfel. Aceiași consilieri probabil, au trecut din pix într-un proiect oficial de hotărâre al MTS și bazinul de înot, terenurile de volei, baschet și handbal, inexistente în realitate, pentru a justifica servilismul lor pentru Gigi Becali.
Acum trei ani, înțelegerea între Federațiile de Rugby și Fotbal era clară: naționala feminină de fotbal și echipele de tineret urmau să joace meciuril de acasă pe Arcul de Triumf. Pe același stadion se jucase și oină de nenumărate ori și fuseseră și concursuri de tir cu arcul. Nu a existat niciun impediment.
VIDEO Sute de suporteri ai rugby-ului îi cer ministrului Eduard Novak să nu le ia stadionul
Apoi, Becali a dat semnalul în mai 2020: „Nu, tată, noi o să jucăm pe „Arcul de Triumf”. Acolo o să jucăm noi, acela va fi stadionul FCSB”.
De atunci, Ministerul Tineretului și Sportului a început să lucreze pentru el.
Și nici meciurile FCSB nu ar fi o problemă așa de mare dacă rugby-ul ar primi dreptul de folosință gratuită și prioritate la stadionul Arcul de Triumf, așa cum era înainte de modernizare și așa cum este stipulat în documente oficiale că ar trebui să se întâmple și acum. Dar nu doar pe vorbe, ci și în acte.
Și ca să fie mai ușor de înțeles pentru toată lumea, nu poți să-mi spui că un loc e casa mea și să oferi posibilitata oricui de a da o petrecere la mine în sufragerie, chiar dacă eu, în seara aia, am o serbare a copiilor.
Normal ar fi ca un meci de rugby, chiar și la categoria sub opt ani să aibă prioritate în fața oricărei echipe de fotbal. De ce? Pentru că asta înseamnă să investești corect banul public , domnule Novak. O investiție din bani publici trebuie să se adreseze mai întâi copiilor și tinerilor, echipelor care reprezintă România și abia apoi echipelor private, precum FCSB, ale căror patroni, mulți dintrei ei infractori cu ani de pușcărie în spate, profită de bazele făcute din banii contribuabililor.
Care este interesul public atunci când oferi o bază construită din banii statului unei echipe private doar pentru a o scuti de niște cheltuieli? Aici nu poate fi vorba decât despre grupurile acelea de interese de care vorbeați. Doar că-s în curtea dumneavostră. Trebuie doar să vă uitați puțin spate.
Dreptul de folsință gratuită nu conferă nicidecum vreun drept de proprietate și nici nu puteți acuza o federație, oricare ar fi ea, că face profit, întrucât prin definiție, federațiile sunt organizații non-profit.
Cât despre legalitatea acordării dreptului de folosință gratuită aceasta este posibilă și acordată de către MTS mai multor federații sportive, după cum urmează:
Federația Romana de Canotaj are în folosință doua baze sportive și un hotel pentru sportivi.
Federația Romana de Atletism are în folosință gratuita Stadionul Iolanda Balaș Soter în suprafață de 40.103,55 m.p. – sursa: Raportul Curții de Conturi
Federația Romana de Tenis are în folosință gratuita doua 2 baze sportive în incinta Complextului National Lia Manoliu – sursa: Raportul Curții de Conturi
Federația Romana de Scrima are în folosință gratuita un număr de 4 baze sportive în București. – sursa: Raportul Curții de Conturi
Federația Romana de Handbal are în folosință gratuita baza sportiva Sala Lucian Grigorescu și birouri.- sursa: Raportul Curții de Conturi
Federația Romana de Polo are în folosință gratuita Bazinul de Înot Floreasca.- sursa: Raportul Curții de Conturi
Federația Romana de Tir Sportiv are în folosință gratuita Baza sportiva „Iosif Sârbu” cu o suprafață de 649.987, 54 m.p. (!!!) – sursa: Raportul Curții de Conturi
Evident, la Sala Lucian Grigorescu, Sala Floreasca așa cum e mai cunoscută, se poate juca și baschet și volei. Dar se joacă numai handabal, pentru că e casa handbalului. Acesta ar fi cel mai simplu exemplu care v-ar indica soluția legală și pentru rugby.
Ați stabilit cu președintele Klaus Iohannis că România va urma exemplu Ungariei, Sloveniei și Austriei pentru relansarea sportului românesc. Pentru mine, Ungaria este într-adevăr un model în sport. Felul în care au reușit să crească sporturi precum polo, handbal, baschet, volei, înot este de urmat. În plus, Ungaria joacă la Euro 2020, iar România doar privește. În toaman trecută, la Budapesta, a fost inaugurat un stadion cochet doar pentru rugby, deși Ungaria este pe locul 64 în clasamentul mondial, iar România pe 19, cu șanse de calificare la o nouă Cupă Mondială. Poate vă respectați cuvântul și urmați modelul Ungariei.
Așadar domnule Novak, mai aveți încă șansa să arătați că Gigi Becali nu este adevăratul ministru al sporturilor găsind o soluție și nu încăpățându-vă să ne acuzați pe noi, iubitorii rugby-ului, că apărăm cine știe ce grupuri de interese.
