Câteva sfaturi pentru președintele Ucrainei 

DE Ion Petrescu | Actualizat: 04.04.2022 - 12:38

La momentul când scriu aceste rânduri există informația oficială că luni, 4.04.2022, seara, la ora 19.00, președintele Ucrainei se va adresa, în sistem video, parlamentarilor români. Ceea ce este foarte bine, dar insuficient. 

SHARE

În mod cert, statul ucrainean vecin este suspus unei agresiuni militare aparent nemotivată. 

Aparent, pentru că încăpățânarea de a nu discuta, oricât de mult ar dura, unele realități geopolitice post-sovietice ține de încremenirea într-un proiect al veacului trecut. 

Sigur că privind critic spre Kremlin asistăm la o tentativă mai degrabă disperată, decât realistă, a șefului statului rus de a îngloba în granițele Federației Ruse fostele teritorii ale Uniunii Sovietice. 

Deocamdată atenția lui Vladimir Vladimirovich Putin este îndreptată spre Ucraina, unde nici pe departe nu asistăm la regrupări de forțe, cum susțin unii rezerviști mioritici scoși pe micul ecran, personaje ce confundă, de facto, academia militară din București cu aceea din Kiev și lecțiile de învățat din alte confruntări militare dure, precum cele din spațiul ex-iugoslav, din Afganistan și din Irak, cu ceea ce se întâmplă acum, din păcate, pe tărâm ucrainean.

Dar trăim într-o democrație, unde fiecare are dreptul la iluziile  și inepțiile sale. 

Sigur că, în înțelepciunea sa, poporul român a întins o mână tuturor celor aflați într-un moment de cumpănă, cum este cazul Ucrainei. 

Numai că, anterior, la nivel înalt, taman actorașul devenit președinte, ce să vezi, afirma că în Ucraina acum ar fi doar moldoveni, deși sunt nu puțini cetățeni ucraineni, din Bucovina de Nord și Bugeac, care au confirmat faptul că sunt de etnie română. 

La asta s-ar adăuga anii anteriori, când opinia publică ucraineană era bombardată cu minciuna că Bucovina de Nord, Buceagul, Ținutul Herței și Maramureșul istoric ar fi fost anterior ocupate de ''România imperialistă'' - o poveste sută la sută sovietică.

Mincinoasă sintagmă, dar aici este vechea teză de a arăta un închipuit adversar extern, pentru a distrage atenția de la, de pildă, corupția în floare din Ucraina. 

Deci oficialii de sub bagheta de dirijor politic al președintelui ucrainean au înaintat o cerere de intrare în Uniunea Europeană - unde și România este membră, cetățenii săi, nativi ucraineni beneficiind de drepturile ce li se cuvin într-o societate democratică - dar cetățenii din Ucraina, aceia care vorbesc limba lui Mihai Eminescu nu mai au dreptul de a învăța în limba maternă, nici de a se bucura de viață în manifestări moștenite de la cei care au trăit anterior, pe aceleași meleaguri istorice românești. 

Place sau nu președintelui Ucrainei, Bucovina de Nord și Bugeacul au fost rupte de Uniunea Sovietică, din România interbelică și apoi au fost preluate în administrația - temporară - a Kievului, ca și cum istoria poate fi neglijată cu premeditare, la nivel înalt. 

Nu știu dacă șeful satului ucrainean era serios când parcă sugera necesitatea unui acord cu România privind protejarea limbii române în Ucraina.

În schimb, România, ca stat membru al Uniunii Europene și în baza unei frumoase tradiții istorice, a asigurat comunității ucrainene din țara noastră standardele firești de educație în limba nativă, de respectare a tradițiilor folclorice și de marcare a evenimentelor de interes particular pentru această coagulare de europeni luminați, trăitori pe pământul țării noastre.

Care acord cu România? 

Kievul - din perspectiva candidaturii sale la Uniunea Europeană - trebuie să asigure comunității românești din Ucraina exact drepturile pe care le asigură România comunității ucrainene pe tărâm mioritic. Nimic mai mult, nimic mai puțin. 

Războiul din Ucraina a fost generat și de faptul că oficialii de la Kiev au tot cădelnițat intenția de a intra în NATO, în condițiile în care aveau dispute teritoriale cu Rusia, privind peninsula Crimeea și estul regiunii Donbas. 

Ceea ce din start nu era posibil, Alianța Nord-Atlantică nedorind membri care să aducă în NATO problemele lor teritoriale cu terți evident mai puternici, pe plan militar. 

La Kiev se cochetează și ideea că Ucraina ar trebui să primească garanții de securitate de la statele vecine, fie și pentru faptul că aceste țări au comunități pe teritoriul ucrainean.

Nici măcar ca o glumă nu merge acest enunț la Radio Erevan.

Ucraina trebuie apărată, ca și acum, de luptătorii săi, militari și civili, nu de statele vecine. 

Iar Kievul trebuie să prezinte situația reală, pentru că în urma luptelor dure au murit nu numai mii de militari ruși, ci și mii de militari și civili ucraineni, în urma bombardamentelor barbare efectuate de forța expediționară imperială răsăriteană. 

Președintele Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy trebuie să știe, măcar acum:

1. Poporul român a ajutat refugiații ucraineni pentru că așa este în firea mioriticilor, dar mâinile întinse vin din partea unor europeni demni, care nu și-au uitat istoria, înțeleg drama actuală derulată pe tărâmul Ucrainei, dar nu pot fi manipulați de interese trecătoare ale Kievului. 

2. La nivel de stat, Ucraina a greșit anterior față de România, aspect care ar putea fi reglat de președintele ucrainean Volodimir Zelensky, când se va adresa Parlamentului României, prilej cu care ar putea anunța că cetățenii ucraineni care vorbesc limba lui Mihai Eminescu vor beneficia de aceleași drepturi pe care le au etnicii ucraineni în țara noastră.

3. Zelensky ar putea semnala parlamentarilor români că din punctul de vedere al Kievului, nu vor mai fi categorii de cetățeni ucraineni considerați, în statisticile oficiale, unii de origine românească și alții de obârșie  moldovenească, o inepție care trebuie urgent corectată. 

4. Pentru Bucovina de Nord și Bugeac – teritorii istoric românești, samavolnic răpite de Uniunea Sovietică și momentan administrate de Ucraina – ar fi bine să se recunoască interesul constructiv al țării noastre, în sprijinirea firească a dezvoltării minorității românești de acolo, care trebuie să fie liberă să se exprime și să învețe în limba natală. 

Într-un context internațional în care alții trimit masiv arme spre Kiev și finanțează apărarea Ucrainei, România oferă bun simț, moderație și brațele deschise pentru refugiații alungați de război de pe teritoriul țării lor. 

La București domnește luciditatea geopolitică a momentului aprilie 2022, nicidecum "imperialismul românesc" agitat de unii cu mentalitatea sovietică, încă trăitori pe culoarele puterii și în unele redacții de la Kiev.

Pacea este dezirabilă, dar și dreptatea - în spiritul valorilor europene reale - are rostul ei în economia viitorului. 

 

Comentarii


© 2022 NEWS INTERNATIONAL S.A.