Americanii au venit. Nu la timp pentru bunicii noștri, dar la timp pentru noi

 Au traversat Atlanticul cu puține lucruri în bagaje, dar cu o credință neclintită că dincolo de ocean îi aștepta ceea ce acasă le fusese refuzat: libertatea. Au muncit în mine, în oțelării și în fabrici, au contribuit la ridicarea uneia dintre cele mai prospere națiuni din istorie și au păstrat până la sfârșitul vieții limba în care își spuneau rugăciunile, doinele copilăriei și dorul de România. Povestea lor este, poate, cea mai frumoasă metaforă a prieteniei dintre România și Statele Unite.

De aceea, la 250 de ani de la Declarația de Independență, merită să încetinim ritmul și să ascultăm vocile celor care au înțeles mai limpede sensul libertății și al legăturii dintre cele două țări. Intru în dialog peste generații cu câțiva oameni care au pătruns adânc aceste adevăruri: Regina Maria, Iuliu Maniu, Alexis de Tocqueville, Ronald Reagan și, mai aproape de noi, Adrian Zuckerman și președintele Nicușor Dan. Nu pentru a împrumuta autoritate din numele lor, ci pentru că ideile mari capătă putere atunci când traversează timpul, iar adevărurile care au rezistat istoriei merită rostite din nou.

America este mai mult decât o puternică țară

Anul acesta, America sărbătorește 250 de ani de la Declarația de Independență, documentul care a schimbat cursul istoriei moderne și a proclamat în fața lumii că toți oamenii sunt creați egali și înzestrați de Creator cu drepturi pe care niciun stat și nici un conducător nu le poate răpi: dreptul la viață, la libertate și la căutarea fericirii. Din acel moment, Statele Unite nu au reprezentat doar o nouă națiune, ci o idee care a inspirat milioane de oameni de pe toate continentele.

Pentru noi românii, America a fost întotdeauna mai mult decât o țară aflată peste ocean. Pentru cei rămași sub dominația austro-ungară în Transilvania, pentru cei care au cunoscut ocupațiile străine și dictaturile, pentru deținuții politici din închisorile comuniste și pentru generațiile care au visat în șoaptă la lumea liberă, America a însemnat speranța că libertatea poate învinge frica, că demnitatea omului este mai puternică decât tirania și că istoria poate fi schimbată de oameni care au curajul să creadă în valorile lor.

Aliatul care ne-a stat mereu alături

Regina Maria a înțeles foarte devreme că viitorul României nu putea fi despărțit de relația cu Statele Unite. Vizita sa din 1926 nu a fost doar un triumf diplomatic, ci și unul al sufletului românesc. Prin farmecul, inteligența și demnitatea ei, Regina a apropiat două națiuni despărțite de un ocean, dar unite prin respectul pentru libertate și prin credința că popoarele își pot construi destinul prin curaj și solidaritate.

Avem motive întemeiate să privim această aniversare cu recunoștință profundă. Statele Unite au susținut principiul autodeterminării popoarelor și au contribuit decisiv la recunoașterea internațională a României Mari. În cel de-al Doilea Război Mondial, americanii ne-au ajutat să ne eliberăm de sub influența Axei, iar victoria Aliaților a făcut posibilă recuperarea Transilvaniei de Nord. După instaurarea comunismului, America a rămas pentru milioane de români imaginea lumii libere - iar lideri precum Ronald Reagan au exercitat o presiune morală și strategică constantă care a contribuit la căderea Cortinei de Fier. După Revoluția din decembrie 1989, Statele Unite au devenit principalul partener al României în consolidarea democrației, în aderarea la NATO și în construirea celei mai solide arhitecturi de securitate din istoria statului român. După cum scria recent președintele Nicușor Dan, parteneriatul strategic dintre cele două țări trebuie consolidat și proiectat cu și mai multă ambiție în viitor.

Pe flancul estic, sub aceeași umbrelă

Astăzi, când războiul a revenit în Europa, iar Rusia încearcă din nou să schimbe granițe prin forță și să submineze ordinea internațională, înțelegem mai bine decât oricând că pacea nu este un dat, iar libertatea nu este garantată pentru totdeauna. Pe flancul estic al NATO, la granița cu Rusia, umbrela de securitate oferită de Statele Unite și de Alianța Nord-Atlantică reprezintă fundamentul pe care România își poate construi viitorul în pace, democrație și prosperitate.

Indiferent de diferențele de opinie care pot apărea din când în când, America rămâne aceeași: o națiune clădită pe un fundament solid:  libertatea, demnitatea umană, statul de drept și credința că oamenii liberi pot construi o lume mai bună. Această constanță a făcut ca, de-a lungul deceniilor, Statele Unite să fie un aliat de încredere pentru România.

Așteptarea care nu s-a stins

Această recunoștință nu înseamnă servilism. Ea izvorăște din memoria unui popor care știe cât de scump se plătește libertatea și cât de ușor poate fi pierdută atunci când democrațiile încetează să creadă în propriile lor valori.

În familia mea, această așteptare a avut un chip și un nume. Bunicul meu, Ștefan Moraru, a fost mutilat de ruși. I-au scos dinții cu cleștele de cuie. A scăpat cu viață, comuniștii i-au confiscat averea, dar a rămas demn și în fiecare seară asculta Europa Liberă, cu urechea lipită de radio, sperând că americanii vor veni. A murit așteptând, cu zâmbetul pe buze.

Americanii au venit. Nu la timp pentru bunicii noștri, dar la timp pentru noi - pentru copiii și nepoții lor. Generații întregi au purtat în suflet aceeași speranță mută: că dincolo de Cortina de Fier există o lume în care demnitatea omului contează mai mult decât puterea statului.

În 1946, când norii comunismului se adunau amenințător deasupra României, Iuliu Maniu le scria românilor din America că au ajuns „în țara deasupra căreia strălucește cea mai mare comoară a oamenilor și a neamurilor: Libertatea." Îi îndemna să nu uite niciodată țara din care au plecat, munții și satele copilăriei, bisericile strămoșilor și frații rămași acasă, care continuau să lupte pentru dreptate și libertate. Nu era doar un apel la nostalgie, ci o lecție despre responsabilitatea pe care o au cei liberi față de cei care încă luptă pentru libertate. Era un mesaj pentru următoarele generații.

Cuvintele sale rămân uimitor de actuale. Astăzi, peste un milion de români și-au găsit o nouă patrie în Statele Unite. Ei reprezintă una dintre cele mai puternice punți dintre cele două țări. Dorința noastră este ca ei să rămână aproape de România, să nu uite cimitirele și bisericile strămoșilor, frumusețea plaiurilor natale, limba română, doinele și poezia care ne-au format ca popor, și să contribuie, prin experiența și prestigiul lor, la apropierea dintre patria în care trăiesc și patria din care provin.

Repatriot - Alianța. Puntea pe care o construim împreună

Puține destine ilustrează mai frumos această punte decât cel al lui Adrian Zuckerman. Născut în România și refugiat împreună cu familia sa din calea comunismului, el a devenit unul dintre cei mai respectați avocați americani și apoi ambasador al Statelor Unite la București. Întors în țara în care s-a născut ca reprezentant al celei mai puternice democrații din lume, Adrian Zuckerman a vorbit de fiecare dată despre România cu afecțiune, respect și încredere, amintind că parteneriatul dintre cele două state se sprijină înainte de toate pe valori comune: libertatea, demnitatea umană, credința și egalitatea oamenilor în fața lui Dumnezeu și a legii.

Cu aproape două secole în urmă, Alexis de Tocqueville observa că adevărata putere a Americii nu izvorăște din bogăția sau din armata sa, ci din caracterul oamenilor săi, din vitalitatea comunităților locale, din credința lor și din instituțiile care cultivă libertatea. Istoria i-a dat dreptate. Puterea Americii s-a născut din încrederea acordată oamenilor liberi de a crea, de a întreprinde, de a inova și de a-și asuma responsabilitatea pentru destinul propriu și pentru binele comun. Tocqueville ne amintește, de fapt, că democrația nu se construiește doar în Parlament, ci în fiecare comunitate care alege să se autoguverneze și în fiecare cetățean care înțelege că libertatea lui depinde de libertatea vecinului. Este poate cea mai importantă lecție pe care România o poate învăța și astăzi.

Libertatea, la o generație distanță de extincție

Ronald Reagan spunea că libertatea este întotdeauna la doar o generație distanță de dispariție și că ea trebuie apărată, protejată și transmisă mai departe. Astăzi, când vedem din nou război în Europa, când propaganda și dezinformarea încearcă să slăbească încrederea în democrație, iar autoritarismul își caută noi justificări, cuvintele sale sunt mai actuale ca oricând. Libertatea nu dispare doar sub șenilele tancurilor. Ea poate fi erodată de uitare, de indiferență, de cinism și de convingerea greșită că alții o vor apăra în locul nostru.

Poate că aceasta este cea mai importantă lecție pe care ne-o oferă aniversarea celor 250 de ani ai Statelor Unite. Libertatea nu este un trofeu câștigat odată pentru totdeauna și nici un privilegiu pe care îl moștenim fără efort. Ea este o responsabilitate pe care fiecare generație o primește și este datoare să o lase mai puternică decât a găsit-o.

România și America au fost aduse împreună de istorie, dar vor rămâne împreună numai dacă vor continua să creadă în aceleași valori: demnitatea persoanei, puterea comunităților, inițiativa oamenilor liberi, credința, statul de drept și curajul de a apăra ceea ce este drept chiar și atunci când prețul este mare.

Aceasta este moștenirea pe care ne-au lăsat-o cei dinaintea noastră. Aceasta este datoria generației noastre. Iar dacă peste încă 250 de ani românii și americanii vor putea spune că au rămas de partea libertății, atunci vom ști că ne-am îndeplinit menirea.

La mulți ani, America! La mulți ani tuturor românilor care și-au construit un destin peste ocean fără să uite niciodată rădăcinile, credința și patria din care au plecat.

Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite ale Americii! Dumnezeu să binecuvânteze România! Și Dumnezeu să păzească libertatea - cea mai de preț moștenire pe care o putem lăsa generațiilor viitoare.