Danileț: „Decizia lui Toader de a abroga un articol este praf în ochi”. Prevederile nocive din OUG 7

Tudorel Toader, ministrul Justiției, a anuțat luni că se va abroga Articolul 54 din Ordonanța 7, adoptată marțea trecută de Guvernul Dăncilă. Articolul menționat prevede ca: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, adjuncții acestuia, precum și procurorii șefi de secții ai acestor parchete sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii în funcție sau dintre judecătorii care au îndeplinit funcția de procuror, pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”

Toader a anunțat luni decizia de abrogare a Articolului 54 din ordonanța 7, după ce mai multe parchete și instanțe din țară au protestat pe scările palatelor de justiție și au anunțat întreruperea totală sau parțială a activității, pentru mai multe zile. Luni,, DIICOT a anunțat că își întrerupe activitatea, procurorii de la Parchetul General vor purta banderole able, în semn de protest.

„Dată fiind această preocupare exprimată, mă repet, în principal de procurori, care au fost nedumeriți la perspectiva de a le fi șef procuror de rang înalt un judecător, ca să curmăm această preocupare, am propus și am convenit cu doamna prim-ministru, cu participanții la dezbaterea de astăzi să abrogăm complet articolul 54”, a declarant, luni, Tudorel Toader.

Toader, un pas înapoi: promite să abroge articolul din OUG care face judecătorii șefi de procurori

„Și cu restul prevederilor ce facem?”

Pe de altă parte, judecătorul Cristi Danileț a catalogat decizia lui Toader drept „praf în ochi”, arătând că întreaga ordonanță trebuie abrogate: „Nici vorbă să ne mulțumească decizia ministrului de a aborga doar articolul 54. Este praf în ochi. Adică se revine la situația de dinainte de a face această prostie prin ordonanță în legătură cu judecătorul care nu poate deveni șeful parchetelor. Și cu restul prevederilor ce facem?

Cum rămâne cu pierderea bunei reputații fără să fie în criteriile prevăzute de stabilirea bunei reputații, cum rămâne cu secția de anchetare a magistraților, ai cărei șefi sunt desemnați de către minister? Au dat proiectul la CSM într-o seară când nu mai erau la serviciu, iar a doua zi l-au adoptat. Dacă ministrul recunoaște asta, înseamnă că Ordonanța este neconstituțională. E un fel de târg: voi nu mergeți mai departe cu neconstituționalitatea, eu renunț la un articol”, a declarat Danileț, pentru HotNews.

Ce prevede Ordonanța 7

Pe de altă parte, judecătorul Cristi Danileț a sintetizat, pe pagina sa de Facebook, articolele toxice din OUG 7:

„ OUG 7/2019 pe înțelesul tuturor: Context general:

- dezbaterile parlamentare operate în anul 2018 pentru modificarea celor trei legi ale justiției au durat un an de zile, au generat 15 decizii ale CCR și au presupus câte două trimiteri spre dezbatere în Parlament;

- împotriva modificărilor propuse se pronunțaseră majoritatea adunărilor generale ale parchetelor și instanțelor, CSM dăduse aviz negativ de două ori, Departamentului de Stat al SUA atenționase România, GRECO emisese un raport negativ, Comisia de la Veneția avusese o opinie negativă, Comisia Europeană adoptase un raport extrem de critic în cadrul MCV;

- într-un final, legile justiției au fost modificate anul trecut prin Legile nr. 207, 234, 242 din iulie și octombrie 2018; - imediat după intrarea în vigoare a acestor modificări, legile justiției au fost din nou modificate prin OUG nr. 77, 90 și 92 din octombrie 2018;

- în acest an, din nou legile justiției, au fost modificate, prin OUG nr. 7 publicată pe 20.02.2019 la ora 22:00. Procedura de adoptare a OUG nr. 7/2019:

- Comisia Europeană atrăsese atenția asupra încetării practicilor de a modifica legile justiției prin OUG; - Cu excepția chestiunilor legate de admiterea la INM și cerute de CSM, nu exista nicio urgență care să justifice OUG;

- Ministrul Justiției nu a avut o cooperare loială cu CSM: a solicitat avizul luni, 18.02.2019 și OUG nr. 7 a fost adoptată în ședința Guvernului din marți, 19.02.2019. Modificările aduse de OUG nr. 7/2019:

- Noile modificări afectează sistemul de recrutare a noilor magistrați (singura modificare care se impunea, față de prevederile aberante de anul trecut, revenindu-se astfel la situația dinainte de modificările din 2018), de promovare la instanțe și parchete, de promovare la ICCJ; - Conform ordonanței, noua secție specială va avea conducerea desemnată de entități politice (ministrul justiției propune, Președintele statului numește), deși Legea 207/2018 a dat această competență CSM, aspect validat de CCR prin decizia nr. 33/2018. Or, aceasta înseamnă că OUG nr. 7 contracarează o măsură dată de Parlament, ceea ce contravine deciziei CCR nr. 1221/2008 reconfirmată prin decizia CCR nr. 64/2017;

- Conform noii ordonanțe judecătorii care au fost procurori pot fi numiți în funcțiile de conducere de la vârful Ministerului Public creând o situație nemaiîntâlnită. Pe de o parte, această modificare încalcă principiul separației carierelor dintre judecători și procurori, consacrat prin decizia CCR nr. 64/2017. Pe de altă parte, aceasta constituie un precedent ca în viitor, pentru a se înlătura orice discriminare, să se legifereze dreptul procurorilor care au fost judecători de a conduce instanțele, tocmai pentru a se respecta decizia CCR nr. 866/2006;

- Noua ordonanță prevede că funcțiile de conducere de la vârful Ministerului Public nu se vor putea ocupa cu delegare: aceasta va crea sincope în managementul parchetelor cât timp procedura de numire a unui procuror într-o astfel de funcție nu va fi încheiată la timp;

- Noua ordonanță prevede că mandatul procurorilor de la vârful sistemului care ocupă funcția prin delegare încetează de drept în 45 zile. Se încalcă în acest fel Decizia CCR nr. 375/2005 care nu permite legiuitorului scurtarea mandatelor în curs pentru cei care ocupă funcții de conducere, precum și Decizia CCR nr. 588/2017 care prevede necesitatea unei securizări a raporturilor de serviciu ale magistraților, condițiile de încetare a mandatului neputând fi modificate în mod arbitrar;

- Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, deși face parte din PICCJ, este exceptată de la controlul ierarhic, ceea ce încalcă flagrant recenta Decizie CCR nr. 33/2018. Mai mult, desemnarea conducerii acestei secții a avut loc în condiții discutabile, întrucât potrivit legii propunerile trebuiau să vină din partea unei comisii alcătuită din trei judecători și un procuror, membri CSM – or, pe de o parte, se încalcă principiul separației carierelor dintre judecători și procurori tocmai consacrat prin modificările de anul trecut, pe de altă parte, membrul procuror nu fusese desemnat de către CSM în comisia care a făcut propunerile pentru actuala conducere a Secției;

- Magistrații vor putea fi eliberați din funcție la constatarea pierderii bunei reputații; legea nu definește „buna reputație” (deși operează în alte privințe cu termeni precum „reputație profesională” și „reputație morală”) și nu oferă criterii pentru stabilirea acesteia, ceea ce creează suspiciunea unei mari subiectivități în aprecieri din partea Inspecției Judiciare și a CSM. Aceasta încalcă considerentele Deciziei CCR nr. 196/2013 iar, prin caracterul mult prea general și eliptic al noii condiții de „bună reputație”, afectează previzibilitatea legii, așa cum a fost teoretizată de CEDO (a se vedea Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, sau Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 5). În același timp este de remarcat că Inspecția judiciară nu mai prezintă garanții de independență, atât timp cât conducerea ei a fost desemnată de Guvern prin OUG nr. 77/2018;

- Colegiile de conducere sunt puse în situația de a nu mai putea activa: de multe ori se iau hotărâri care vizează managementul de instanță în situații neacoperite de lege sau regulament. Or, noua ordonanță interzice în mod expres acest lucru.