Singurul domnitor al Moldovei care a fost și „domn al Țării Ucrainei”. A murit de „inimă rea”, în închisoare

Un domnitor al Moldovei mai puțin cunoscut a fost și „domn al Țării Ucrainei” pentru doi ani.

E vorba de Gheorghe Duca, care a condus Moldova de trei ori: septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - august 1672; noiembrie 1678 - decembrie 1683 și o dată Țăra Românească, noiembrie 1674 - noiembrie 1678.

Gheorghe Duca, de trei ori domnitor al Moldovei

Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia (Anatolia), născut la 1620, de origine modestă, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi. 

În timpul domniei lui Vasile Lupu (1634 - 1653) îl întîlnim printre slujitorii de la curtea domnească.

O căsătorie reuşită cu Anastasia, fiica Dafinei, soția domnitorului moldovean Eustatie Dabija (1661 - 1665), îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic, chiar în timpul domniei lui Dabija Vodă.

Citește și: Cine a fost domnitorul supranumit „Grecul”? Era strănepotul lui Ștefan cel Mare

După moartea lui Dabija, soacra lui Duca reușește, prin vechile ei cunoştinţe greceşti din Istanbul, să obţină firmanul domniei Moldovei pentru ginerele ei.

La prima urcare pe tron, Duca s-a străduit să repopuleze ţara, împuternicind călugării unor mănăstiri sau persoane laice să aducă oameni străini pentru a întemeia noi sate, proaspeţii sosiţi urmând să se bucure de înlesniri fiscale.

„Le era tuturor cu bine, fiind şi el din boierii ţării domnit, cît nu se plînge nime nici de o strîmbătate”, scria cronicarul Ion Neculce despre prima domnie a lui Duca în Moldova.

Totuși, prima domnie nu a ținut mult, fiind mazilit în mai 1666. Duca a fost acuzat de otomani de trădare.

Pe nedrept, de altfel, câtă vreme chiar marele vizir îl pusese să pretindă că e interesat de o alianță cu țarul Moscovei, pentru a-l prinde în capcană pe hanul tătarilor.

În a doua domnie, pe care o obține cheltuind mari sume de bani prin labirintul puterii Imperiului Otoman, Duca s-a confruntat cu o revoltă a locuitorilor din ținuturile Orhei, Soroca și Lăpușna.

Aceștia erau nemulțumiți de numărul mare de greci din anturajul domnitorului.

Nevoit să se retragă la sud de Carpați, în 1672 a reușit să înăbușe răscoala cu ajutorul tătarilor.

Dar, în același an, reclamațiile unor boieri i-au adus o nouă mazilire dinspre sultanul Mehmed IV, aflat în trecere prin Moldova, în timpul unei campanii contra Poloniei, scrie galeriaportretelor.ro.

După alți doi ani petrecuți „pe bară”, ajutat de intervențiile la Poartă ale familiei Cantacuzinilor, Gheorghe Duca a fost numit din nou numit domn, în 1674, dar, de această dată, în Țara Românească.

Citește și: Dictatul de la Viena. De ce a leșinat ministrul de externe al României când a văzut harta țării?

S-a menținut în domnie vreme de patru ani, până în noiembrie 1678. Dar răcirea relației sale cu puternica familie a Cantacuzinilor a avut consecințe, Șerban Cantacuzino dorind tronul țării pentru sine.

Gheorghe Duca a primit drept „compensație”, în același an, pentru a treia oară, conducerea Moldovei.

A murit într-o închisoare poloneză

Dacă la început s-a arătat îngăduitor cu țara și boierii, din vara lui 1679, domnitorul „schimbă placa” mărind impozitele și introducând dări noi.

Boierul și cronicarul Nicolae Costin - fiul lui Miron Costin - considera că Duca Vodă era supărat pe Moldova, căci „îi făcuse ruşine de-l gonise din domnie; a doua, că şi din firea lui era rău şi pismătoru, îndelungăreţu la mînia şi lacomu la avuţie".

Pe de altă parte, Duca avea nevoie de mari sume de bani cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobândirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care turcii o cuceriseră de curând.

Iar strategia a dat roade. În 1681 sultanul l-a numit hatman al Ucrainei, având curțile domnești peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii.

Începând din acel moment, Gheorghe Duca s-a autointitulat „domn al Ţării Moldovei şi al Ţării Ucrainei”.

În privința întinderii teritoriului oferit de padișah, Nicolae Iorga opina că domnul Moldovei a căpătat teritoriul Ucrainei dintre Nistru şi Bug.

În realitate, teritoriul obţinut de Gheorghe Duca era mult mai vast. E vorba de acel teritoriu care, conform păcii polono-turce din octombrie 1672, a fost cedat Imperiului Otoman, scrie istoricul Ion Eremia în articolul „Hătmănia Domnilor Moldovei la est de Nistru (1681-1703)”, apărută pe academia.edu.

Era cuprins între râurile Nistru şi Nipru, hotarul de sud trecând aproximativ pe linia Iagorlâc-Targoviţa-Krâlov, iar hotarul de nord-de la Nipru spre localităţile Berdicev-Buciaci şi apoi continuând spre sud până la râul Nistru. 

Însă nu tot teritoriul cedat Porţii a primit acelaşi statut în cadrul Imperiului Otoman.

Conform păcii menționate era vorba de „Podolia cu toate hotarele sale vechi aparţine Maiestăţii Noastre (sultanului), iar provincia Ucraina cu vechile sale hotare va fi cedată cazacilor”.

Deci, e vorba de faptul că sub administraţia otomană trecea doar voievodatul Podolia cu centrul la Cameniţa, 

Stăpânirea lui Duca în acea regiune a durat însă puțin, doar doi ani, până la sfârşitul anului 1683.

Totuși, a fost o perioadă suficientă pentru ca multe familii de moldoveni să se strămute în zonă, întemeind sate noi și refăcând localitățile distruse în timpul ostilităților ruso-turce.

Citește și: Cine a fost cea mai puternică sultană din Imperiul Otoman? Sugrumată cu o perdea de mătase

În aprilie 1683, vrând-nevrând, Duca merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății, aceștia încercând să facă ceea ce nu reușise nici măcar Suleyman Magnificul, cu 150 de ani înainte.

În lipsa lui din Moldova, dar și din cauza insuccesului turcilor în fața zidurilor Vienei, boierii se răscoală, la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polono-lituanienii și cazacii invadează țara.

Gheorghe Duca va avea parte de un sfârșit trist. Este prins la întoarcerea în Moldova , la 25 decembrie 1683, și dus în Polonia, la Lvov, unde moare în închisoare, în aprilie 1685. Motivul decesului a fost, însă, „de poveste”.

Se pare că fostul domn a făcut un atac cerebral după ce a aflat că banii trimiși de soția sa pentru a-i răscumpăra libertatea de la polonezi fuseseră opriți în Transilvania.

Gheorghe Duca a ctitorit mănăstirea și Biserica Cetățuia din Iași, unde a și fost înmormântat.