Pop a susţinut un discurs, cu tema „Reziliența psihologică și istorică a românilor”, în care a afirmat că rezilienţa aceasta înseamnă şi compromis, şi elasticitate.
Şi că există cel puţin exemplul unei naţiuni care nu a avut această putere de a se pleca, pentru a rezista timpurilor, şi atunci a fost decimat numeric.
Poporul este cel sârb şi preşedintele Academiei Române pune un fel de semn egal între poporul iugoslav şi cel sârb, ceea ce este parţial corect.
Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române: Să învăţăm din exemplul trist al Iugoslaviei!
"Avem țări în jur, și nu vreau să le numesc, care consideră că sacrificiul trebuie să meargă până la ultimul om. Nu câștigă nimic. Se pierd popoarele care merg până la sacrificiu suprem. Popoarele mici și mijlocii se pierd în istorie, își pierd rostul.
Învățați la școală de goți, huni, gepizi, avari, tătari, pecenegi, cumani – s-au dus. S-au topit în alte popoare. Și noi ne vom topi, probabil. Dar nu e bine să contribuim noi la această topire", a spus Pop.
Apoi s-a referit la "cea mai adâncă lecție pe care istoria ne-a oferit-o, ca popor, dar pe care am refuzat să o învățăm cu adevărat", comparând povestea istoriei românilor cu cea a iugoslavilor.
Citeşte şi: Academia Română ia măsuri pentru anul 2025. 20 de institute își vor pierde structura administrativă
Pe acest subiect, marii istorici ai României au scris tomuri groase. Preşedintele Academiei Române se referă la "păstrarea dreptei cumpăniri între rezistență și conciliere", la români.
Ioan Aurel Pop a fost întrebat despre "visul pe care România încă nu și l-a permis", acela de a fi o mare putere.
„Nu și-a permis să fie o mare putere, dar nici n-ar trebui. Nu, ar trebui să avem simtul realități și până nu demult l-am avut. Adică l-am avut așa, cu volute, câteodată da, câteodată nu. Mai mult l-am avut decât nu”, a răspuns acesta.
Citeşte şi: Șeful Academiei Române, declarații controversate: O minoritate conduce lumea și ceilalți se supun
Apoi a dat exemplul Serbiei:
"Avem un popor vecin care crede (…) că lupta pentru dreptate, libertate, trebuie să meargă până în pânzele albe, până la sacrificiul final. Poporul acela, împreună cu altele din jur, înrudite, avea vreo 23 de milioane de oameni, când și România avea 23 de milioane aproape – și cam aceeași suprafață cu noi.
Noi am rămas la 240.000, aproape, de kilometri pătrați, aproape cât Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Chiar dacă o parte din suveranitate trebuie s-o cedăm, iertați, nu se poate altfel. Dacă vrem să fim în UE, trebuie să cedăm o parte.
Citeşte şi: Președintele Academiei Române, Aurel Pop, anunț sumbru: Ce se întâmplă cu orele de limba română?
Pe când poporul de care vă spun eu, țara vecină a cărei capitală a fost bombardată cândva recent, are sub 7 milioane de oameni. Nu mai are ieșire la mare. Dar are orgoliu. Cred că ar trebui să învățăm din această experiență."
Aici sunt însă câteva observaţii de făcut. Etnogeneza poporului sârb este total diferită de aceea a poporului român. Mai apoi, a existat Iugoslavia, a existat România. Dar a pune pe picior de egalitate poporul român cu popoarele Iugoslaviei ar putea fi eronat.
Amestecul de naţii care a coexistat, cu răstimpuri paşnice şi carnagii inimaginabile, în spaţiul fostei Iugoslavii, nu seamănă deloc cu istoria românilor. Ardelenii nu sunt croaţii, bănăţenii nu sunt slovenii, iar sârbii nu sunt moldovenii.
Ioan Aurel pop, la o dezbatere organizată pe 10 aprilie de Academia Română - Foto: INQUAM PHOTOS/Sabin Cirstoveanu
Iugoslavia a fost stat federal, în care fiecare stat component dădea preşedintele federaţiei, pentru un răstimp, prin rotaţie. România e stat naţional unitar.
Iugoslavia a fost o federaţie policromă de naţiuni, în care sârbii erau o componentă cam la fel dimensionată numeric ca şi acum, pe când România este un stat naţional unitar, care are o sumenedenie de minorităţi.
