Incidentul dintre România și Iran ascuns de autoritățile comuniste a avut loc în 1980, la un an și jumătate după ce Revoluția Islamică îl detronase și îl alungase pe șahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, puterea fiind preuată de clerici, în frunte cu liderul religios suprem, ayatollahul Khomeini.
Incidentul dintre România și Iran, ascuns de autorități. Ce s-a întâmplat cu cargoul Olănești?
Relațiile României cu Iranul au cunoscut o dezvoltare accelerată după ce Nicolae Ceaușescu a preluat frâiele conducerii partidului comunist, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în martie 1965.
El a avut legături strânse cu șahul Iranului, iar colaborarea economică a înflorit spectaculos. România a electrificat o bună parte a țării, iar schimburile de mărfuri au luat un avânt nemaivăzut până atunci.
Citește și: Cum a electrificat România o parte din Iran? Fabrică de tractoare în Tabriz, rafinărie la Năvodari
Dar, în ianuarie 1979, Pahlavi a fost alungat de la putere de Revoluția Islamică, Iranul transformându-se din monarhie în republică teocratică în fruntea căreia s-au poziționat clericii religioși în frunte cu ayatollahul Khomeini.
Chiar și după schimbarea de regim, deși relațiile generale s-au răcit, România a mai păstrat diverse legături cu autoritățile iraniene, lucru concretizat inclusiv prin construirea, după 1982, a barajului Vafregan, de lângă orașul Saveh, la 150 de kilometri sud-vest de Teheran.
Nicolae Ceaușescu a avut o relație apropiată cu șahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, până la detronarea acestuia, în ianuarie 1979 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 92/1971
Dar, în 1980, un incident dramatic a apărut din senin în contextul izbucnirii, în septembrie, a războiui dintre Irak și Iran, care avea să dureze opt ani.
Iar în epicentrul acelui incident s-a aflat cargoul Olănești, una dintre navele flotei comerciale române, ce fusese lansată la apă în 1975.
Astfel, pe 25 iulie1980, cargoul a plecat din portul Galați cu destinația Khorramshahr, în Iran. Nava era încărcată cu cherestea, hârtie ambalaj, hârtie de scris, carton duplex, saci de hârtie, carton velin și PFL.
Nava din România, prinsă în războiul izbucnit între Iran și Irak
Aceasta era încărcătura „oficială”. Se pare, însă, că adevărata marfă era constituită din arme, potrivit celor scrise de Adevărul, în 2015.
La comanda ei se afla căpitanul de cursă lungă Sandu Torcaciu, Mihai Simionescu fiind ofiţer mecanic I, Mircea Hafiuc – ofiţer mecanic II, Neculai Sita – ofiţer mecanic II, Petre Urum – şef-mecanic, iar Gelal Ismail – şef-echipaj.
Pe 4 septembrie, cargoul OLĂNEȘTI a acostat la dana 1 din portul iranian, situat pe răul Shatt al Arab - acesta fiind și granița dintre Iran și Irak - și a început operațiunile de descărcare a cherestelei de pe punte.
Încă de la început, membrii echipajului au auzit ecoul unor tunuri care trăgeau undeva, departe. De la localnici au aflat că se desfășurau lupte între Iran și Irak, la 16 km nord de locația în care se afla cargoul.
Citește și: VIDEO Ultima vizită a lui Ceaușescu. De ce s-a dus în Iran când în România izbucnise revoluția?
Descărcarea navei a mers foarte încet, aceasta fiind mai mereu mutată pentru a face loc unei dragi care lucra la adâncirea apei lângă cheu.
Odată cu trecerea zilelor, frontul de luptă s-a apropiat de port. La 4 octombrie 1980, cargoul Olănești a fost lovit de 3 proiectile trase dinspre partea iraniană, în timp ce altele, care explodau pe cheu, împroșcau cu schije nava, găurind bordajul și pereții acestuia.
A doua zi, cheul din lemn a luat foc pe toată lungimea sa, iar navele au fost nevoite să largheze, rămânând la ancora în apropierea malului iranian.
Pe 7 octombrie, un alt proiectil a lovit în plin cargoul, producându-i avarii. Artileria iraniană a continuat să tragă în navele ancorate, incendiindu-le sau scufundându-le.
Cargoul Olănești fusese construit în 1975 - Foto: marinarii.ro
În cursul după-amiezei aceleiași zile, cargoul românesc a fost lovit de un proiectil la nivelul cabinei comandantului, cabinei ofițerului II și infirmeriei, producând un incendiu, care a fost stins de către echipaj. Proiectilul fusese tras de pe malul iranian, precizează marinarii.ro.
Ceva mai târziu, un nou proiectil a explodat în dreptul compartimentului mașini, declanșând un alt incendiu la bordul cargoului.
Deoarece nava nu mai oferea nicio siguranță echipajului, s-a hotărât părăsirea acesteia și refugierea echipajului pe malul irakian, unde echipajele altor nave se salvaseră, fără că irakienii să tragă în ei.
Marinarii români au reușit să se salveze, înotând până la malul irakian. Miraculos, nimeni nu și-a pierdut viața, deși cu toții au suferit diverse răni.
Au fost duși mai întâi în spatele frontului, apoi la un hotel din Basra, iar pe 13 octombrie au fost repatriați pe calea aerului, prin Kuweit.
Citește și: SUA gata de război în Orientul Mijlociu, lângă Iran: 40.000 de soldați și temutele avioane F-22
Conform declarațiilor membrilor echipajului, suprastructura cargoului Olănești era în flăcări în momentul în care aceștia au ajuns pe malul irakian, astfel că nava a fost declarată „pierdere totală”.
Atât cargoul, cât și marfa, erau asigurate la ADAS pentru suma de 4 milioane lei, sumă care a fost ulterior plătită de către asigurător.
Incidentul nu l-a determinat, totuși, pe Ceaușescu să oprească schimburile comerciale. Ba chiar a dorit noi înțelegeri cu Iranul, dovadă și ridicarea barajului Vafregan, a cărui construire a început în 1982.
De altfel, așa cum se știe, chiar ultima vizită externă pe care Ceaușescu a făcut-o înainte de înlăturarea sa de la putere a fost în Iran, în perioada 18-20 decembrie 1989, când Revoluția deja izbucnise de câteva zile în Timișoara.
