În 6 septembrie 1940, Carol al II-lea abdica, iar România devenea stat național-legionar. Regele Mihai I avea un statut simbolic, iar puterea era împărțită între generalul Ion Antonescu – președintele Consiliului de Miniștri - și Horia Sima, șeful Mișcării Legionare.
După proclamarea statului național legionar, măsurile antisemite sunt intensificate: evreii sunt excluși din asociațiile profesionale, pe magazinele evreiești sunt afișate pancarte pe care scrie „magazin jidovesc”, multe dintre ele fiind jefuite și distruse, iar o serie de sinagogi sunt închise. Ulterior, este introdusă munca obligatorie, iar proprietățile evreiești încep să fie expropriate.
Citește și: DOCUMENTE Aritmetica răului. Holocaustul românesc - masacrarea a aproape 400.000 de suflete
Într-un memoriu înaintat lui Antonescu de către liderul comunității evreiești, Wilhelm Filderman, în 9 ianuarie 1941, sunt menționate arestări, confiscări, maltratări în peste 30 de localități. În urma unui memoriu mai vechi, înaintat în decembrie 1940, Antonescu îl trimisese pe ministrul de Interne legionar să ancheteze jafurile și distrugerile semnalate de comunitatea evreiască, arată istoricul Radu Ioanid, în lucrarea „Holocaustul în România”.
Într-o ședință a Consiliului de Miniștri din 11 ianuarie 1941, ultima din timpul guvernului național-legionar, Antonescu spunea: „Se petrec lucruri groaznice pe toată suprafața țării. Țara este bolșevizată. Au intrat bolșevicii în Mișcarea Legionară. La Brăila, s-au scos în timpul sărbătorilor toți jidanii - intelectuali, avocați, medici, rabini, tineri, bătrâni – fără nici o deosebire și fără nici o considerație și au fost puși la curățatul zăpezii în stradă. La Buzău, un rabin bătrân a fost scos la curățatul zăpezii. Sunt lucruri oribile care se petrec în țară. Se duc la prăvăliile jidanilor și iau fondul de comerț, distrugând astfel comerțul și creditul. În această situație, ne vom pomeni peste două luni cu o catastrofă economică. Fabricile nu mai trimit materiale fabricate, pentru că jidanii care au prăvălii nu mai cumpără marfă”.
De altfel, de aici a și apărut ruptura între Antonescu și legionari. Antonescu chiar le-a reproșat miniștrilor legionari: „Credeți că se pot înlocui imediat toți jidanii? Problemele de stat se rezolvă pe rând. Întocmai ca în jocul de șah”, conform Raportului „Pe marginea prăpastiei”, citat în Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studiere Holocaustului din România.
Citește și: Ce elemente fasciste a preluat AUR de la Mișcarea Legionară. Analiza istoricului Roland Clark
În 14 ianuarie 1941, Antonescu obține din partea lui Hitler acordul acestuia pentru eliminarea legionarilor.
Mișcarea încearcă să preia puterea, ocupând sediul poliției din Capitală, posturi locale de poliție, primăria Bucureștiului, ministere și alte clădiri publice. Armata, controlată de Antonescu, a început să intervină abia în seara de 22 ianuarie. În Capitală, două cartiere evreiești sunt incendiate.
Sursa: Raportul „Pe marginea prăpastiei”, Institutul pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”
În 23 ianuarie dimineața, 15 evrei arestați de legionari sunt duși la Prefectura Capitalei, unde sunt torturați și împușcați. Abatorul din București devine un loc al groazei: „Trupurile celor uciși la abator au fost atârnate în cârligele folosite de parlagii”, povestește procurorul militar trimis de Antonescu să cerceteze evenimentele, se arată în Raportul Final.
Citește și: Deputatul AUR Albișteanu, profesor de istorie, disculpa Mișcarea Legionară pe un site legionar
Alți 200 de evrei au fost prinși și duși în sediile Corpului Muncitorilor Legionari, unde au fost torturați, iar 90 dintre ei au fost duși în pădurea Jilava, fiind împușcați. „86 de cadavre au fost găsite întinse în zăpadă în acea pădure, iar gurile celor care avuseseră dinți de aur erau mutilate groaznic”, se menționează în Raportul Final.
Atenție, imagine șocantă!
Sursa: Raportul „Pe marginea prăpastiei”, Institutul pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”
La Templul Coral, legionarii au atacat în plină slujbă, omorând credincioșii pe care i-au găsit și dând foc. Una dintre sinagogile care au ars complet a fost sinagoga sefardă Cahal Grande, procurorul militar notând în raportul său: „Templul spaniol semăna cu o torță gigantică care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dănțuiau drăcește în bătaia focului, cântând aria tinereții legionare în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciobotelor, trei femei despuiate, pentru a le da pradă flăcărilor. Nenorocitele victime, în dureroasa lor disperare, tăiau văzduhul cu urletele lor de sfâșietoare durere”.
Sursa: Raportul „Pe marginea prăpastiei”, Institutul pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”
Sursa: Raport Final/ CSIER
1.247 de clădiri comerciale și case au fost distruse. După rebeliunea legionară, armata a găsit 200 de camioane încărcate cu obiecte jefuite, bijuterii și bani, mai reține Raportul Final.
Citește și: Întâia familie AUR: Claudiu și Adela Târziu. El editează cărți, ea ține o firmă de bodyguarzi
Extrase din Memoriul înaintat de Federația Uniunilor de Comunități Evreiești, în martie 1941 privind Pogromul de la București. Sursa: CSIER, Fond Teroarea legionară. Măsuri și acțiuni antievreiești în București, dosar III 943, filele 105 (1), 105 (2), 105 (4) și 105 (5).
„120 de capi de familie uciși”
Situația unor evrei răniți în timpul rebeliunii legionare:
„Avocat a fost împușcat pe cheiul Dâmboviței și aruncat în apă. Cu glonțul în corp, a înfipt o mână în mal și menținându-și jumătate de corp afară din apă, a rămas până la plecarea ucigașilor. Apoi s-a târât până la spital, unde a fost internat”.
„Blănar împușcat în pădurea Jilava odată cu cumnatul său Alexandru Dober, care a fost omorât. Cu două gloanțe în corp, s-a târât până la spital, unde a fost internat”.
Antonescu a justificat cooptarea legionarilor la guvernare „cu argumentul tinereții și al patriotismului sgomotos și larg popularizat, această mișcare, singura rămasă netrecută prin examenul greu al experienții, justifica speranțele poporului, înșelat în așteptările sale, de fostele partide politice. Spre a rupe cu un trecut și cu un sistem perimat, Generalul - după încercări neisbutite de a asocia la guvernare oamenii competenți dar nepătați - chiamă pe legionari la guvern, instaurând astfel regimul național-legionar”, se arată în raportul „Pe maginea prăpastiei”, publicat de regimul Antonescu în 1941, care vorbește despre rebeliunea legionară.
Sursa: Raportul „Pe marginea prăpastiei”, Institutul pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”
