Cum a abdicat Alexandru Ioan Cuza, de fapt? Soția și amanta l-au urmat în exil

DE Eduard Niculescu | Actualizat: 10.02.2024 - 09:36
Cum a abdicat Alexandru Ioan Cuza, de fapt - Foto: Facebook/Muzeul Național Cotroceni
Cum a abdicat Alexandru Ioan Cuza, de fapt - Foto: Facebook/Muzeul Național Cotroceni
amanta cuza
amanta cuza
abdicare cuza
abdicare cuza
elena cuza
elena cuza

Cum a abdicat Alexandru Ioan Cuza, de fapt? Se împlinesc 158 de ani de la noaptea în care Prințul Unirii a fost silit să cedeze tronul Principatelor Unite în urma unui complot. Detaliile acelei nopți au fost puțin cunoscute marelui public, la fel ca și cele ale plecării în exil.

SHARE

Cum a abdicat Alexandru Ioan Cuza, de fapt? Acum 158 de ani, în noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, primul domnitor al Principatelor Unite Române era silit să cedeze tronul în urma acțiunii „monstruoasei coaliții” între liberal-radicali și conservatori, la care a aderat și o parte a ofițerimii.

Dar detaliile acelei nopți au fost, multă vreme, necunoscute marelui public, pentru că o implicau pe amanta lui Cuza, Maria Obrenovici, cu care avea doi copii.

Cum a abdicat Alexandru Ioan Cuza, de fapt? Soția și amanta l-au urmat în exil

În noaptea de de 10 spre 11 februarie 1866 - pe stil vechi, conform calendarului gregorian actual ar fi 22 spre 23 - o coaliție a liberal-radicalilor și conservatorilor l-a silit să abdice pe primul domnitor al Principatelor Unite Române.

Coaliția a fos denumită „monstruoasă” pentru că a adus laolaltă oameni politici cu interese, altfel, total divergente, la care s-au adăugat câteva elemente din armată, precum colonelul C. Haralambie și maiorul Dimitrie Lecca.

Alexandru Ioan Cuza stârnise mari nemulțumiri prin reformele pe care le promovase, mai ales după 1862, dar și prin lovitura de stat din 2 mai 1864, când a cumulat intreaga putere în mâna sa.

Așa se face că, după 7 ani de domnie, cei care se împotriveau politicii duse de Cuza au decis să acționeze. 

Citește și: Cine sunt urmașii lui Alexandru Ioan Cuza, de fapt? De ce au murit de tineri băieții domnitorului?

Detaliile acelei abdicări, ce a marcat istoria ulterioară a țării, au fost multă vreme mai puțin cunoscute.

În seara cu pricina, Cuza a cinat împreună cu soția sa, Elena Doamna, dar spre miezul nopții la Palat - fosta Casă Golescu de pe Calea Victoriei - a apărut amanta, frumoasa Maria Obrenovici.

Cuza și-a petrecut noaptea abdicării cu amanta Maria Obrenovici - Foto. Arhiva

Aceasta a venit însoțită de un anume Sachelaridis, un cartofor înrăit care l-a provocat pe Cuza la un joc de whist până noaptea târziu, conform dosaresecrete.ro.

Relația lui Cuza cu Obrenovici era deja de notorietate, datând din martie 1862, Elena Doamna resemnându-se cu ideea, mai ales că ea nu putea avea copii

În schimb, amanta mai tânără cu 15 ani decât Cuza îi dăruise doi băieți, Alexandru și Dimitrie. Pentru a păstra aparențele, la nivel oficial s-a spus că familia domnitoare i-a înfiat, aceștia fiind doi copii rămași orfani după o inundație ce a făcut ravagii în București.

Elena Cuza a acceptat situația, fiindu-le ca o mamă acestora. Dar ambii copii au avut un destin tragic, murind în prima lor tinerețe.

Asa se face că, în acea noapte, după ora 2, Maria Obrenovici și Cuza s-au retras în dormitorul de la Palatul Domnesc.

Dar, spre ora 5 dimineața, un grup de militari a năvălit peste ei, iar unul dintre aceștia, maiorul Constantin Pilat, a pus revolverul la tâmpla domnitorului, silindu-l să semneze abdicarea deja scrisă.

Citește și: VIDEO Cine este singurul actor care l-a interpretat pe Alexandru Ioan Cuza într-un film artistic?

Luat prin surprindere, Cuza n-a putut reactiona. Avea pistoalele pe noptieră, dar nu a mai ajuns la ele. Un alt ofițer și-a scos mantaua și a acoperit-o pe amantă, apoi a evacuat-o din Palat.

Au existat voci care au susținut că însăși Maria Obrenovici ar fi participat la complot, ea lăsând, contra unei sume generoase de bani, ușa deschisă la dormitorul domnesc.

 Actul abdicării semnat de Alexandru Ioan Cuza - Foto: Facebook/Muzeul Național Cotroceni

„Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi, 11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor“, scria în textul abdicării „Prințului Unirii”, semnat cu hârtia sprijinită pe spatele unul alt militar.

Ulterior,  domnitorul a fost obligat să se îmbrace în haine civile şi a fost scos din Palat, printre două rînduri de soldaţi care primiseră ordin strict să stea întorşi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn.

Complotiștii se temeau în privinţa unei eventuale reacţii violente a soldaţilor, cu toţii fii de ţărani împroprietăriţi de Cuza, notează unitischimbam.ro.

Ce a urmat a fost relatat de ziarul Adevărul din februarie 1891, care rememora evenimentele la 25 de ani de la perecerea lor

„După iscălirea actului de abdicare, Domnitorul se îmbrăcă repede şi ieşi din Palat. La scară aştepta o trăsură pe capra căreia se afla D. Constantin Ciocârlan. Vodă Cuza se urcă în trăsură cu căpitanul Costiescu şi, în momentul plecării, auzind o împuşcătură de pistol, întrebă pe temnicerul său:

Ce însemnează acest foc?

— E un semnal, Măria Ta!

În adevăr, maiorul Leca, care aștepta în mijlocul pieței Palatului, văzând pe Domnitorul plecat, dădu un foc care însemna că membrii guvernului provizoriu pot veni să ia în posesiune Palatul Domnesc.

Cuza Vodă fu condus la domiciliul D-lui Const. Ciocârlan, în Piaţa Sf. Gheorghe, şi Nicolae Golescu, Lascăr Catargiu şi Nicolae Haralambie fură proclamaţi Locotenenţi Domneşti de către armata care umplea piaţa şi împrejurimile Palatului”.

Citește și: INTERVIU Adrian Cioroianu, despre Alexandru Ioan Cuza: Nu a fost un playboy cu accent moldovenesc!

Publicația mai preciza că, în aceeai zi, pe la 6 seara, Cuza a fost dus la Cotroceni, unde i se pregătiseră două odăi.

„Locotenenţii Domneşti se temeau a lăsa pe fostul Domnitor în Capitală, cu toate că ei pretindeau că poporul l-a detronat şi că prin voinţa poporului erau în capul țării”, mai scria ziarul Adevărul, în articolul din 1891.

La Cotroceni, înaintea plecării in exil, Cuza avea să rostească memorabilele cuvinte către membrii Locotenenței Domnești si ai noului guvern: „Să dee Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine, decât cu mine. Să trăiască România!”.

Elena Doamna și-a însoțit soțul în exil, alături de amanta acestuia - Foto. Arhiva

Surprinzător sau nu, două zile mai târziu, Alexandru Ioan Cuza a părăsit Bucureștiul singur, într-o trăsură, ulterior venind atât Elena Doamna, soția, cât și amanta Maria Obrenovici. Grupul a plecat spre Brașov, luând drumul exilului.

„Alexandru Ioan Cuza a plecat în exil singur, într-o trăsură, iar Maria Obrenovici și doamna Elena Cuza au venit mai târziu. Poate, surprinzător pentru unii, cele două erau în relații bune.

Dincolo de ce crede lumea, Doamna Elena Cuza s-a împăcat cu situația. Știa foarte bine că ambii băieți erau ai Mariei Obrenovici și a avut grijă de ei.

La Palatul Ruginoasa se vede foarte bine că alături de camera Doamnei Elena se afla odaia celor doi copii, pe care i-a îngrijit și i-a educat”, a explicat istoricul Ioan Scurtu pentru fanatik.ro.

În exilul forțat, Cuza s-a oprit la Viena, apoi la Paris şi Florenţa, manifestându-şi dorinţa revenirii în ţară dar nepermiţându-i-se acest lucru de teama că doreşte să revină la domnie.

„Chiar și după plecare, a fost ales în două rânduri deputat de Mehedinți, însă nu a acceptat să vină să-și preia mandatul, deoarece nu dorea să-i creeze probleme noului domnitor, Carol I, care era destul de puțin cunoscut și cu atât mai puțin apreciat”, a mai explicat profesorul Scurtu.

Îmbolnăvindu-se, Alexandru Ioan Cuza s-a mutat la Heidelberg, în Germania, unde şi-a găsit sfârşitul, la doar 53 de ani, pe 15 mai 1873.

Prin eforturile soţiei sale, Doamna Elena Cuza, care a trăit până în 1909, a fost adus în ţară şi înmormântat, conform dorinţei sale, la Biserica Domnească de la Ruginoasa.

După Al Doilea Război Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi, unde se află şi astăzi.

Citește și: INTERVIU Cum era viața lui Alexandru Ioan Cuza, „Prințul Unirii” de la 1859, la Palatul Cotroceni?

Dar dincolo de culisele de budoar, Alexandru Ioan Cuza rămâne una dintr figurile veșnic luminoase ale istoriei României.

Un om cu defecte, firește, ca orișicare, dar stăpânit de un imens patriotism și care și-a asumat una dintre cele mai grele misiuni într-o perioadă în care soarta țării se juca la „ruleta” Marilor Puteri.

 

 



 

 

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te