Mutarea capitalei României lângă Brașov a făcut ceva vâlvă în epocă, tot așa cum inițiativa recentă a celor din gruparea „Vlad Țepeș”, susținători ai fostului candidat la președinție, Călin Georgescu, de preschimbare a numeui țării în Geția, a pasionat unele minți înfierbântate.
În plus, într-un exces de naționalism, scriitorul care a făcut propunerea de mutare a capitalei găsise și un nou nume pentru aceasta, Dacorama.
Cine a propus mutarea capitalei României lângă Brașov? „Noul București” urma să se numească Dacorama
În anul 1928, într-un articol publicat în ziarul „Lupta”, scriitorul și dramaturgul Victor Eftimiu a lansat o idee văzută ca năstrușnică la acea vreme: „abandonarea” Bucureștiului și construirea unei noi capitale lângă Brașov.
Născut în Albania, într-o familie de aromâni, Victor Eftimiu a fost, printre altele, Director al Teatrului Național (1920, 1930 și 1944-1945), Director general al Teatrelor (1920) și al Operei din Cluj (1927).
El s-a făcut cunoscut pentru piesele sale de teatru, introducând conceptul de teatru poetic în dramaturgia românească, cele mai cunoscute lucrări fiind „Înșir'te mărgărite”, „Omul care a văzut moartea”, „Cocoșul negru” și „Prometeu”.
S-a implicat activ și în gazetărie, colaborând pentru numeroase publicații, dar a fost vizat și de scandaluri de corupție în perioada directoratelor sale în fruntea instituțiilor culturale pe care le-a condus.
De asemenea, a oferit Albaniei cântecul compus de Ciprian Porumbescu, „Pe-al nostru steag e scris Unire” pentru a deveni imnul național al țării sale de origine.
Citește și: De ce este greșit numele de Geția? Cine a spus „Nu este neam pe lume mai barbar decât geţii“?
Cu titlu și versuri schimbate, aceeași melodie a fost și imnul Republicii Socialiste România, între anii 1975-1977.
Dar, în 1928, într-un articol publicat în ziarul „Lupta”, Victor Eftimiu se declara nemulțumit de București, despre care spunea că nu mai corespundea, din rolul de capitală, nevoilor unei țări care aspira spre modernitate.
Zona Brașovului ar fi urmat să găzduiască noua capitală a României conform ideii din 1928 - Foto: Pixabay (cu rol ilustrativ)
El propunea mutarea capitalei țării în zona Brașovului, dar și schimbarea numelui acesteia.
Capitala țării, credea el, are nevoie de „un nume latin lipsit de orice echivoc”, Eftimiu considerând că nici nu știm dacă cel de București e la singular sau, de fapt, la plural. Astfel, el propunea ca nouă denumire pe cea de „Dacorama”.
Bucureștiul, capitala României era considerat prea însorit
„Cetatea nouă va trebui să poarte un nume latin lipsit de orice echivoc, un nume sonor, incontestabil. Să nu fie pentru unii București, pentru alții Bukarest.
După cum turcii n-au nici un nume turcesc pentru Constantinopole (și Stambul tot o derivație grecească este), tot așa și noi înșine nu știm dacă primul nostru oraș e la singular sau la plural.
Nu știm cum să spunem: „Îmi place Bucureștiul” sau „Îmi plac Bucureștii”. Să nu ne mirăm dacă și azi occidentalii cred că târgul lui Bucur e Capitala Bulgariei.
Chiar dacă bulgarii au dat Capitalei lor un nume grecesc, noi am dat un nume bulgăresc Capitalei noastre.
Cetatea nouă va trebui să aibă un nume românesc, care să răsune ca Roma, Lutetia, Vindobona. Eu i-aș zice: Dacoroma”, nota Eftimiu, conform postării făcute de Institutul de Studii Sud-Est Europene pe pagina de Facebook a instituției.
Un alt defect al Bucureștiului, în viziunea scriitorului era că are „prea mult soare”, pe când orașe-capitale precum Londra, Paris sau Viena prosperau tocmai datorită climei ploioase.
Prin urmare, el socotea că zona Brașovului, cu ploi frecvente, părea locul ideal pentru a muta acolo noua capitală.
Citește și: De unde vine numele de daci al strămoșilor poporului român? În ce limbă cuvântul însemna „lup”?
„Încă o dată câmpia Brașovului e cea mai nimerită pentru viitoarea Capitală. Și nu numai pentru calitățile ce i le-au găsit prietenii dar și pentru marele neajuns descoperit de dușmani: e ploioasă. C
ivilizația modernă fuge de soarele modern, ea nu se poate dezvolta sub cerul permanent liber. Londra, Parisul, Berlinul, Viena sunt orașe ploioase.
Constantinopolul, Neapole, Madridul sunt splendide – dar nu sunt civilizate. Civilizația e un fruct care se coace în lumina potolită. Arșița va împiedica totdeauna Bucureștiul să devină un centru european”, mai scria Eftimiu în articolul din 1928.
Scriitorul Victor Eftimiu, autorul propunerii din 1928 - Foto: arhiva
Ideea lui Eftimiu a eșuat însă, cu toate că a fost preluată, la un moment dat, de un grup de tineri naționaliști.
Cauzele imposibilității concretizării proiectului erau diverse. În primul rând, Bucureștiul era deja un centru economic și politic bine consolidat, iar mutarea capitalei ar fi statul român costat sume enorme.
Apoi, lipsa sprijinului politic a jucat un rol important; elitele vremii aveau proprietăți și interese în București, nu la Brașov, nimeni nedorind să-și piardă influența, exact cum se întâmplase în 1862 cu Iașul, fosta capitală a Moldovei, care și-a diminuat importanța după ce Bucureștiul a devenit capitala unică a Principatelor Unite.
Pe de altă parte, propunerea lui Eftimiu a fost percepută în epocă mai degrabă ca o excentricitate de salon, iar Eftimiu a fost etichetat drept „visător nebun”.
Citește și: Câte capitale au avut Țările Române, de fapt? Când a preluat Bucureștiul acest rol?
Ideea ca zona Brașovului sau chiar Brașovul însuși să devină Capitala României a mai fost vehiculată de-a lungul timpului, argumentele principale fiind poziția mult mai strategică, mai apărată, a orașului de sub Tâmpa.
De asemenea, situarea sa între Muntenia și Țara Românească, dar nu foarte departe și de Moldova, un lucru simbolic legat de uniunea celor trei mari provincii românești.
Însă, până la urmă, Bucureștiul a rămas capitala recunoscută a României, locul de unde „soarele răsare” pentru toți românii, după cum spunea marele scriitor ardelean Ioan Slavici.
