Ilie Bolojan este al 72-lea prim-ministru al României, după ce cabinetul pe care-l conduce a fost învestit marți, 23 iunie, de Parlament și a depus jurământul, la Cotroceni, în fața președintelui Nicușor Dan.
Și chiar dacă, firesc, ne interesează mai mult prezentul și ce se va întâmpla pe viitor, e un bun moment să ne amintim și de întâiul șef de guvern din istoria țării,
Ilie Bolojan este al 72-lea prim-ministru al României. Soarta cumplită a primului șef al guvernului
Lista prim-miniștrilor din România este socotită de istorici din momentul instituirii guvernului unic al Principatelor Unite, la 15 februarie 1862, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, la 3 ani de la Mica Unire.
A fost pentru prima oară în istoria Țării Românești și Moldovei când cele două principate au avut un singur guvern comun condus de un Președinte al Consiliului de Miniștri, titulatura oficială a celui care a deținut funcția de prim-ministru, inclusiv în vremea comuniștilor.
Iar lista premierilor țării a fost deschisă de un personaj care avea să aibă o soartă tragică: Barbu Catargiu, urmaș al unei vechi familii boierești muntene.
El nu trebuie confundat cu Lascăr Catargiu, cel care a fost al 6-lea prim-ministru al țării, dar în perioada domniei lui Carol I și al cărui nume e purtat de bulevardul bucureștean ce leagă Piața Victoriei de Piața Romană, fost Ana Ipătescu.
Catargiu avea să intre în istorie din păcate, și drept întâiul șef de guvern din România care a fost asasinat în timpul mandatului, lucru petrecut la 20 iunie 1862, după doar 4 luni de guvernare.
Citește și: Câți prim-miniștri au fost asasinați în România? Un rege și doi premieri au scăpat cu viață
Barbu Catargiu (sau Catargi) s-a născut la 26 octombrie 1807 într-o veche familie boierească, în localitatea Maia, Ialomița, o moșie ce fusese stăpânită pe vremuri chiar și de Mihai Viteazul.
A fost fiul marelui vornic Ştefan Catargiu şi al Ţiţei (Stanca) Văcărescu, fiica banului Barbu Văcărescu, fiind descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu, cel ridicat în 1992 printre sfinții Bisericii Ortodoxe Române.
Clopotnița din Dealul Patriarhiei sub care a fost împușcat Barbu Catargiu - Foto: arhiva
Între anii 1825 şi 1834, Catargiu a trăit în străinătate, cu precădere în Franţa. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie şi economie politică la Paris.
Revenit în ţară în 1834 și-a început activitatea politică ca adversar al domnitorilor Alexandru Ghica şi Gheorghe Bibescu, deşi cu ultimul era înrudit.
Din 1837 a devenit membru în Adunarea Obştească a Ţării Româneşti, iar cinci ani mai târziu, a fost numit director la Departamentul Dreptăţii (Justiţie), apoi ridicat la rangul de clucer, un rang boieresc acordat celor care, cel puțin în perioada medievală, se îngrijeau de aprovizionarea Curții Domnești.
Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru român asasinat pe când se afla în funcție
S-a căsătorit cu Ecaterina Virginia Palavicini, care avea origine rusă. Cuplul a avut un singur copil, o fată, Mariţa, care avea să se mărite cu consulul Franţei la Bucureşti, Louis Beclard.
Adversar al măsurilor violente, Barbu Catargiu a refuzat să se implice în evenimentele revoluţionare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franţa, Marea Britanie şi în alte ţări din Occident, interesându-se de viaţa civilă şi politică din aele state.
În timpul domniei lui Barbu Ştirbei (iunie 1849 - octombrie 1853 și octombrie 1854 - iunie 1856) a ocupat funcţii importante şi s-a manifestat ca un aprig apărător al boierimii.
Calităţile sale oratorice, cultura şi energia sa au făcut să devină o personalitate marcantă a conservatorilor. În perioada luptelor unioniste stă în umbră, astfel că în 1857 nu ia parte la lucrările Adunărilor Ad-Hoc.
În schimb, în 1859 îl susţine pe fostul domnitor Gheorghe Bibescu în alegerea sa ca Domnitor al Ţării Româneşti în detrimentul lui Cuza, conform historia.ro.
Dar, odată cu reușita alegerii lui Alexandru Ioan Cuza în ambele Țări Române, Catargiu și-a pus știința și energia în slujba mecanismului politic al noii Românii. Însă nu și în sensul reformator dorit de Cuza.
Citește și: Cine au fost cei 3 prim-miniștri ai României care au murit împușcați? Unul avea doar 46 de ani
La 22 ianuarie 1862, după recunoaşterea deplină a Unirii Principatelor Române de către Marile Puteri, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a desemnat chiar pe Catargiu cu formarea primului guvern unic al ţării.
Nu datorită vreunei simpatii față de acesta, ci pentru că Barbu Catargiu era șeful grupării conservatoare, reprezentanta intereselor marilor boieri și proprietarilor de terenuri, gruparea cea mai bine reprezentată în Adunării Legislativă, Parlamentul de atunci al țării.
Fidel principiilor sale, Barbu Catargiu. în calitate de prim-ministru a înaintat spre dezbaterea Adunării un proiect de lege agrară, dar unul conservator, care nu avantaja țărănimea, așa cum își dorea însuși Cuza ci încerca ă păstreze cât mai neștirbite privilegiile boierimii.
Împotriva lui s-a ridicat întreaga opoziţie liberală şi progresistă, în frunte cu Mihail Kogălniceanu. Proiectul era susţinut, însă de majoritatea Adunării, care era formată, cum spuneam, din mari proprietari.
Opoziţia, dându-şi seama că proiectul va fi votat, deoarece conservatorii aveau majoritatea, a început să organizeze adunări publice şi campanii în presă, atmosfera politică devenind extrem de încordată.
Totodată, tabăra liberală a hotărât să organizeze o mare demonstraţie populară pe Câmpia Libertăţii de pe Dealul Filaretului, la 11 iunie 1862, când se aniversau 14 ani de la Revoluţia de la 1848.
Monumentul dedicat lui Barbu Catargiu se află în părculețul de lângă baza Dealului Patriarhiei - Foto: arhiva
Deputaţii conservatori au cerut guvernului să interzică manifestaţia. Catargiu însuși a declarat, chiar la 20 iunie 1862, ziua morții sale: „Voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniştei; voi prefera moartea mai înainte de a călca sau de a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării".
Au fost practic ultimele cuvinte – ca o profeție - rostite de primul-ministru în fața Adunării Legislative ce-și avea sediul pe Dealul Mitropoliei (azi, Dealul Patriarhiei).
În aceeaşi seară, plecând de la sediul Adunării şi negăsindu-şi trăsura la scară, a fost invitat de Prefectul poliţiei, colonelul Nicolae Bibescu, în trăsura acestuia.
În momentul în care trăsura deschisă a ajuns sub clopotniţa de la Mitropolie, s-au auzit două focuri de armă: unul l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap, la baza creierului, omorându-l pe loc, celălalt a şuierat pe lângă urechea prefectului.
Domnitorul Cuza a fost informat chiar de Nicolae Bibescu că asasinul a reuşit să se facă nevăzut. Catargiu avea doar 54 de ani.
Citește și: Câte victime a făcut primul atentat terorist din România? Autorul: un bolșevic școlit în Rusia
Prezumtivul asasin a fost apoi identificat în persoana unui anume Gheorghe Bogati, dar care nu a fost acuzat sau judecat niciodată. Dimpotrivă, acesta s-a îmbogățit subit după data asasinatului și se pare că a primitchiar și o funcție importantă în Piatra Neamț.
Misterul acestei crime persistă și azi, iar bănuielile au planat inclusiv asupra lui Bibescu, ba chiar și asupra lui Cuza, căruia nu i-ar mai convenit acțiunile unui prim-ministru conservator și îndărătnic, ce intrau în totală contradicție cu planurile lui reformatoare pentru țară.
Oricum, moartea lui Catargiu este considerată a fi fost un asasinat comandat politic, unul al cărui mister nu a fost pe deplin elucidat niciodată.
Barbu Catargiu a fost înmormântat la Maia, locul nașterii sale, pe proprietatea familiei, mormântul rezistând acolo până în ziua de azi.
După cum, cu excepția soclului, a rezistat, absolut suprinzător, și statuia (operă a lui Raffaello Romanelli, artist florentin, ce a lăsat multe lucrări în București, printre care și Monumentul Eroilor Sanitari), ce i-a fost înălțată la baza pantei - mult mai domoală acum un secol și ceva - ce coboară de la Patriarhie, în apropierea locului unde a fost asasinat.
În 1985, statuia a fost mutată la „cimitirul de statui” improvizat, din spatele Casei Scânteii (azi, Casa Presei).
Abia în 2000, ea a fost recuperată de acolo și amplasată în apropierea locului inițial, în micul rond din fața blocului cu 12 etaje ce obturează azi priveliștea către Patriarhie.
Cu siguranță, însă, puțini dintre cei care trec prin zonă știu, de fapt, cine e bărbatul la a cărui statuie se uită.
E „doar” Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru al guvernului unic al României, cel care a deschis o listă de 72 de premieri ai țării, la capătul căreia stă, de marți, 23 iunie 2025, Ilie Bolojan.
