Ce domn al Moldovei a fost supranumit „Voievodul săracilor”? Unul dintre cei mai atipici conducători ai țării a rămas în istorie drept un domnitor înfiorător de crud cu marii boieri, dar un apropiat al oamenilor simpli. Aceștia din urmă l-au prețuit atât de mult încât l-au ajutat să preia, dar să își și păstreze tronul în fața dușmanilor.
Ce domn al Moldovei a fost supranumit „Voievodul săracilor”? Cât de crud era cu marii boieri?
Ștefan Tomșa al II-lea (sau Ștefan al IX-lea Tomșa) a fost domn al Moldovei în două rânduri: noiembrie 1611 - noiembrie 1615 și septembrie 1621 - august 1623.
El s-a remarcat printr- cruzime neasemuită față de boieri, dar o înțelegere și apropiere neobișnuite față de oamenii de rând.
S-a născut, probabil, pe la 1564, unele sursei spunând că nu era de „os domnesc”, ci al unui mic boier din satul Otești, ținutul Putnei, fost capuchehaie al Movileștilor la Poartă.
Totuși, alte documente înl prezintă ca fiind precizează ca fiind fiul lui Ștefan al VII-lea Tomșa, domn al Moldovei între august 1563 și 4 martie 1564.
Citește și: Cine a fost primul domn al Moldovei ce a dat tribut turcilor? L-a ucis pe tatăl lui Ștefan cel Mare
De altfel, în 1611, marele vizir Nasub-pașa îi preciza sultanului că „pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomșa-Vodă" și Ștefan a primit steag de domnie.
La început a fost lefegiu în în armata lui Ștefan Bathory, prinicipe al Transilvaniei și rege al Poloniei, iar mai tîrziu a intrat în armata turcească participând la un război cu perșii, conform moldovenii.md.
Ajunge domn în Moldova fiind susținut - evident, de turci - dar și de mica boierime, orășeni și țărani față de care a avut o atitudine rar întâlnită la voievozii noștri.
După cum scrie cronicarul Matei al Mirelor. Tomșa era „bun mai ales pentru săraci, dar aspru față de boieri, pentru că aceștia erau nedrepți față de sărăcime”.
El a preluat un scaun domnesc pe care cei din familia Movilă îl socoteau de drept al lor.
Marii boieri au trăit periculos în timpul lui Ștefan Tomșa al II-lea - Foto: evenimentulistoric.ro - cu rol ilustrativ
Așa se face că tabăra filopolonă și antiotomană din Moldova s-a refugiat în Polonia pentru a cere sprijin militar împotriva noului domn.
În vara lui 1612 oștile polone conduse de Ștefan Potocky, ginerele lui Ieremia Movilă, au intrat în Moldova.
Pe de altă parte, Tomșa strânge oaste, având în slujba sa câțiva dintre foștii căpitani ai lui Mihai Viteazul: Mîrza, Gheța și pe sârbul Gheorghe Rat, fiind sprijinit de turci, orecum și de tătarii ui Cantemir-bey.
În bătălia de la Cornul lui Sas, pe Prut, din 23 iulie 1612, Ștefan Tomșa cu oastea de țară și ajutor tătăresc, ieși învingător.
A avut loc o cruntă represiune îndreptată împotriva marii boierimi, toți marii boieri prinși au fost decapitați, iar moșiile multora au fost confiscate.
Citește și: Cine a fost domnul Țării Românești poreclit „oaie seacă”? Era strănepotul lui Vlad Țepeș
După victorie, Tomşa s-a scăldat, pur şi simplu, în sângele boierilor Movileşti, după cum consemna și Miron Costin.
Execuțiile boierilor au continuat și în anii următori cu o ferocitate rar întâlnită, uneori fără ca acestora să le fie găsită vreo pricină.
Cronicarul povesteşte de călăul lui Tomşa, „un ţigan gros şi mare la trup”, care de multe ori striga domnului arătând pe boieri: „S-au îngrăşat, doamne, berbecii, buni sunt de giunghiat”. Ştefan Vodă râdea şi îi dăruia ţiganului bani", povesteşte istoricul focşănean Horia Dumitrescu, potrivit adevarul.ro.
În 1615, boierii mari ai țării mai fac o încercare, și s-au ridicat din nou împotriva lui Ștefan Tomșa.
Dar, iubit de populație, acesta îi chemă pe târgoveții din Iași la oaste și cu ajutorul lor i-a înfrânt pe boieri în lupta de la Fântâna lui Păcurar, lângă Iași.
Însă, în noiembrie 1615, pe nepusă masă, Movileștii au pătruns din nou în Moldova, sprijiniți de oastea nobililor poloni.
În lupta de la Tătăreni, lângă Iași, oastea nobililor i-a biruit pe oștenii lui Ștefan Tomșa, care se văzu silit să fugă în Țara Românească, în timp ce Alexandru Movilă, un tânăr de doar 14 ani, fu proclamat domn.
Citește și: Cine a fost italianca care a condus Țara Românească la o uimitoare dezvoltare? Sfârșește exilată
Ștefan Tomșa a revenit pe tronul Moldovei în 1621, cîrmuind țara mai puțin de doi ani. În această domnie a fost mai pașnic, căutând să ajungă la o înțelegere cu boierii, dar și cu polonii.
A început construcția Mănăstirii Solca, dar nu a reușit să o ducă la bun sfîrșit. A fost mazilit în 1623, în urma uneltirilor lui Radu Mihnea la Înalta Poartă. Și-a sfârșit viața pe malurile Bosforului, la vârsta de 59 de ani.
El a rămas însă în istorie, după cum îl descrie cronicarul Miron Costin, „ca mare vărsătoriu de sânge”, “gros la hire şi prostatec”, “un bătrân foarte crunt”, “tiranul acela care speria Iaşul (...) şi care măcelărea pe boieri ca distractie şi ca precauţiune”.
Totuși, nu trebuie uitat că însuși Miron Costin făcea partea din marea boierime și era apropiat de familia Movileștilor, rivalii lui Tomșa, așa că poate fi bănuit de partizanat și de exagerări în unele privințe.
În plus, cronicarul moldovean abia se născuse atunci când trecuser deja un deceniu de la moartea lui Ștefan Tomșa al Ii-lea.
De altfel, Costin avea să sfârșească și el sub securea gâdelui, în 1691, la porunca lui Constantin Cantemir, tatăl analfabet al lui Dimitrie Cantemir.
Tomşa Vodă era aspru doar cu boierii, nu şi cu ţăranii, cărora le asculta păsurile, iar pentru acest lucru ţăranii l-au socotit “domnul lor-voievodul săracilor”, supranume cu care a și rămas în istorie.
Citește și: Cine a fost cel mai bătrân domnitor din Țările Române? Era analfabet și tatăl unui mare cărturar
