Care este cel mai vechi document medieval din Țările Române? Transilvania, menționată prima oară în 1075

Cel mai vechi document medieval din Țările Române - mai precis din Țara Românească și Moldova - a fost redactat în a doua jumătate a secolului al XIV, la câteva decenii de la întemeierea celor două state românești.

Transilvania este un caz aparte, datorită relaționării sale cu regatul Ungariei întemeiat deja în anul 1000 de regele Ștefan I.

Cel mai vechi document medieval din Țările Române a fost emis de Vlaicu Vodă

Să începem cu Transilvania, a cărei istorie e mai complicată din cauza vecinătății, apoi apartenenței la regatul Ungariei. 

Astfel, cel mai vechi document medieval scris în care este atestat teritoriul Transilvaniei este un act de danie emis de regele Géza I al Ungariei în anul 1075 în beneficiul mănăstirii Sfântul Benedict.

În acest document scris în limba latină, regiunea este denumită pentru prima dată „Terra ultra silvam” (țara de dincolo de pădure), expresie din care a derivat ulterior numele de Transilvania.

Citește și: Știați că „servus” înseamnă „sclav”, în latină? Cum a ajuns cuvântul o formă de salut în Transilvania?

Dacă ne referim la cel mai vechi act fizic original, păstrat în colecțiile arhivistice de pe teritoriul transilvănean, acesta este documentul din anul 1292 emis la Sibiu. 

Actul atestă funcționarea primului spital din spațiul românesc (Spitalul „Sfântul Spirit” din Sibiu) și este considerat o piesă de tezaur pentru Arhivele Naționale Sibiu.

De asemenea, o mare importanță o are Diploma Andreană (emisă inițial în 1224 de regele Andrei al II-lea), dar al cărei cel mai vechi exemplar original păstrat fizic în arhivele din Sibiu este reconfirmarea din anul 1317, numită și „Bula de Aur” a sașilor.

Trecând munții, cel mai vechi document din Țara Românească este cel dat de Vladislav I, cunoscut și ca Vlaicu Vodă.

Hrisovul întărește dreptul de proprietate al Mănăstirii Vodița, situată la circa 15 km vest de Drobeta-Turnu Severin, în județul Mehedinți de azi, asupra mai multor sate.

Primul act medieval din Moldova, un document de la 1392

Actul a fost datat de specialiști ca fiind redactat undeva în perioada 1364-1374, Vladislav I domnind între 1364-1377.

El a fost fiul lui Nicolae Alexandru și al Mariei Lackfi - care provenea dintr-o familie de nobili maghiar - și nepotul lui Basarab I Întemeietorul, fiind al treilea voievod din istoria Țării Românești.

Este înmormântat la Biserica Domnească din Curtea de Argeș alături de alți membri ai dinastiei Basarabilor.

În ceea ce privește Moldova, aici primul document păstrat până la noi este datat cu 18 ani mai târziu decât cel din Țara Românească.

Este vorba de uricul (act de privilegiu acordat unei moșii boierești sau mănăstirești) lui Roman I Mușat, din 30 martie 1392.

Citește și: Dinastia Mușatinilor, cea a lui Ștefan cel Mare, a fost denumită după o femeie. Cine a fost ea?

A fost redactat în limba slavonă, pe pergament, și se află la Arhivele Statului din București.

Sigiliul este din ceară iar șnurul roșu de care este atârnat a fost confecționat din mătase și se poate vedea pe el capul de bour cu stea între coarne și cu soarele și luna în dreapta și în stânga.

În acest act, Roman „voievod al Țării Moldovei, de la munte până la mare” îi acorda „slugii noastre, Ionas Viteazul” trei sate pe Siret „cu tot venitul în veac, și copiilor lui și nepoților lui și strănepoților lui cu tot dreptul”.

Numele satelor erau Ciordăceuți și Vladimirăuți și Bucurăuți și, fapt important, în document sunt detaliate foarte amănunțit granițele acestor așezări, conform istorie-pe-scurt.ro.

La finalul documentului se menționează că pentru întărirea și pomenirea actului „am poruncit să se atârne pecetea noastră cea mare, că să nu fie clintit, acesta, niciodată în veac. 

De asemenea, era scrisă data la care a fost întocmit documentul: „S-a scris cartea în anul șase mii nouă sute deplin (1392), luna martie în 30 zile, în cetatea noastră, a lui Roman voievod”.

Actul este important pentru că ne arată cum se stabileau limitele de proprietate în Evul Mediu: o movila, un râu, o pădure, un val de pământ.

Citește și: Cine a fost domnitorul care a întemeiat o nouă dinastie? Era urmașul vestitului aprod Purice

Hotărnicia a fost întotdeauna o problemă la români. Când se făcea o asemena delimitare erau aduși martori și copii. Li se punea o brazdă de pământ pe cap și jurau astfel că acolo era limita de proprietate.

Pentru a ține bine minte acel eveniment ei primeau o strașnică bătaie, una pe care să n-o uite toată viața. Cu cât erau mai tineri, cu atât rețineau acest lucru mai bine.

Hotărnicia era deseori contestată, iar în fața domnitorului ajungeau să jure, conform documentelor, chiar și oameni de 102 ani care spuneau cum era situația “în vechime”.

Dacă se dovedeau martori falși, își pierdeau propietățile. Asfel de procese puteau dura și sute de ani, se deschideau sub mai mulți domnitori.

Deşi a avut o cârmuire relativ scurtă, 1392-1394, Roman I, dând dovadă de calităţi excepţionale, a izbutit să desăvârşească unificarea teritorială a statului medieval românesc de la est de Carpaţi, ale cărui hotare le-a împins până la „ţărmul mării”, aşa cum reiese chiar din hrisoavele semnate de el

A fost  fiul Muşatei (cea care a dat numele dinastiei princiare a Muşatinilor) şi al lui Costea, unul dintre fiii lui Bogdan I, întemeietorul statului moldav, dincolo de legenda voievodului Dragoș și a cățelei sale, Molda.

Roman I Mușat își doarme somnul de veci în Biserica „Sfântul Nicolae” de la mănăstirea Bogdana, județul Suceava.