Care este cea mai veche fabrică din România,? Înființată pe vremea ocupației rusești în Țările Române

Cea mai veche fabrică din România este UCM Reşiţa, actuală UCMH, ce este situată în municipiul Reşiţa, pe valea râului Bârzava.

Uzina şi-a început activitatea la dată de 3 iulie 1771, adică acum 255 de ani, moment la care au fost puse în funcţiune două furnale şi forja. 

Uzina este cea mai mare întreprindere din Reşiţa și este cea mai veche unitate industrială din România.

UCMH Reșița, cea mai veche fabrică din România, înființată acum 255 de ani

La momentul inaugurării lor - 3 iulie 1771 -, uzinele din Reșița au devansat fondarea unor fabrici de renume precum Krupp Germania (1811), Vitkovice (1829), Donawitz (1836), MAN (1834), Sulzer (1834), Burmeister & Wain (1843) și Skoda (1851).

Sigur, la acea vreme Reșița, ca și întreg Banatul, se afla sub ocupația Imperiului Austriac (deși denumirea avea să se impună abia din 1804) condus de împărăteasa Maria Tereza.

În același timp, în Țara Românească, domnitorul Manole Giani Ruset își trăia ultimele luni pe tronul principatului, înainte de ocupația rusească, în timp ce Moldova era deja sub guvernarea Rusiei, încă din 1769.

Ambele evenimente au rezultat ca urmare a războiului ruso-turc desfășurat între 1768-1774.

În prima perioadă, destul de lungă, până în 1854, uzinele au aparținut fiscului austriac care își exercita conducerea și controlul prin intermediul Direcției miniere banatene cu sediul la Oravița. 

Citește și: Românul controversat mai bogat decât Becali sau Țiriac. I-a mituit pe Carol al II-lea și pe Nixon

Profilul de activitate la nivelul anului 1815 se compunea din: piese din fontă turnate direct de la furnale, bare forjate din fier, cercuri pentru roți de căruțe, scule, cuie, unelte de uz agricol și gospodăresc potrivit ucmh.ro.

Din 1855, Uzinele din Reșița au aparținut consorțiului internațional St.E.G. „K.u.K Oberprivillegierte Staatseisenbahn Gesellschaft”, constituit cu capital austriac și francez, societate privilegiată imperială și regală a căilor ferate de stat,

Ca urmare a terminării Primului Război Mondial și a formării Statului Național Unitar Român, în baza Decretului Regal Român nr. 2455/8 iunie 1920, patrimoniul St.E.G. de pe teritoriul României este constituit în societatea „Uzinele de Fier și Domeniile Reșița”.

În cadrul acesteia s-a constituit „Direcția atelierelor”, amplasată pe malul stâng al râului Bârzava, direcție care cuprindea sectorul de construcții de mașini (actualul UCMH Reșița, platforma industrială veche), unde de fapt au fost edificate și primele ateliere din perioada St.E.G., între anii 1886-1891.

Domeniile cuprindeau o suprafață de 95.863 ha, din care 88.248 ha păduri și mai cuprindeau: mine (de fier, cărbune, cupru), podgorii, drumuri, cariere de calcar.

În această perioadă, uzinele aveau în componența lor, printre altele: furnale, cocserie, oțelării, laminoare, turnătorii, fabrică de poduri și construcții metalică, fabrică de utilaj petrolier, fabrică de armament, fabrică de mașini electrice, precum și o fabrică de locomotive cu capacitate de 100 locomotive/an, scrie sursa citată.

În perioada interbelică, uzinele au fost administrate de marele industriaș Max Auschnitt, fiind cea mai mare societate pe acțiuni care a existat în România înainte de instaurarea regimului comunist.

Industriașul Max Auschnitt, administratorul Uzinelor Reșița în perioada interbelică

Naționalizarea U.D.R., după instaurarea regimului comunist, s-a realizat prin Legea nr. 119/11 iunie 1948, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 bis/1948. În această perioadă, uzinele s-au numit Uzinele de Fier și Domeniile Reșița.

A urmat o perioadă deosebit de dificilă în perioada stalinistă a comunismului. Ca urmare a clauzelor acordului de armistițiu cu U.R.S.S., în România s-au constituit societățile mixte de tip SOVROM care au durat până la 30 septembrie 1954.

În cadrul acestei etape, până la sfârșitul anului 1949, a avut loc dezagregarea efectivă a societății UDR, uzinele din Reșița devenind componente ale nou-înființatelor societăți mixte SOVROMMETAL (ramura metalurgică) și SOVROMUTILAJPETROLIFER (ramura de construcții de mașini).

Între 1954-1962 SOVROMMETAL și SOVROMUTILAJPETROLIFER au fost reunite într-o singură entitate administrativă cu denumirea Combinatul Metalurgic Reșița, în cadrul Ministerului Industriei Grele (ulterior Ministerul Metalurgiei și Construcțiilor de Mașini), conform Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 864/10 iulie 1954.

După 1962, societatea a fost în subordinea mai multor ministere sau centrale industriale, purtând după Decretul nr. 162/1973 o altă denumire: Întreprinderea de Construcții de Mașini Reșița.

Citește și: Cine a fost cel mai bogat sportiv din istorie? A adunat o avere de 15.000.000.000 $

De menționat că între octombrie 1969 și martie 1973, întreprinderea a constituit nucleul de polarizare al Grupului de Uzine Reșița înființat în 1969. În cadrul acestuia mai intrau: Uzinele de Construcții Metalice Bocșa, Uzinele de Construcții de Mașini Caransebeș, Uzinele Mecanice Timișoara și Institutul de Cercetare și Proiectare Echipamente Hidroenergetice Reșița.

După prăbușirea regimului comunist,  ICM Reșița s-a reorganizat și transformat în Societate Comercială pe Acțiuni – persoană juridică română, înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului Caraș-Severin, la nr. J.11/4 din 12 februarie 1991.

În condițiile aplicării Legii privatizării (nr. 58/1991) la 10 iunie 1993, proprietatea a fost transferată în proporție de 70% către Fondul Proprietății de Stat și în proporție de 30% către Fondul Proprietății Private I Banat-Crișana.

Perioada include transformări profunde corelate cu evoluția proceselor tehnologice.

Astfel, au fost asimilate și introduse în fabricație: turbine cu abur și turbogeneratoare electrice, noi compresoare de aer, motoare Diesel și boghiuri pentru locomotive, cuzineți, hidroagregate energetice (turbine hidraulice, hidrogeneratoare electrice, regulatoare de turație), motoare Diesel pentru propulsie nave maritime, echipamente pentru industria chimică, metalurgică, echipamente hidromecanice (vane hidraulice, servomotoare hidraulice mari) și au fost scoase din fabricație locomotivele cu abur.

Prin vânzarea de către APAPS (Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor Statului) la 23 decembrie 2003, a întregului pachet de acțiuni deținute de stat (60,7908%) consorțiului format din societatea elvețiană INET A.G. și Asociația Salariaților UCM Reșița, uzinele au trecut în perioada postprivatizare.

O perioadă delicată, uzina confruntându-se cu realitățile economiei de piață, dar și cu marginalizarea ei în contxtul industriei naționale.

Citește și: Sfârșitul tragic al celui mai bogat român din istorie. A salvat statul român de la faliment

Astfel, UCM Reșița a intrat în procedură de insolvență la sfârșitul anului 2011, după ce a acumulat datorii semnificative de aproximativ 860 milioane de lei.

Procesul de reorganizare judiciară a fost gestionat de consorțiul format din Euro Insol SPRL și VF Insolvență SPRL, care a încercat să redreseze compania și să stabilizeze activitatea sa economică.

Salvarea celei mai vechi unități industriale din România a venit în martie 2024,

Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie verde din România, a finalizat achiziția afacerii UCM Reșița.

Tranzacția a fost realizată prin intermediul noii companii înființate, Uzina de Construcții Mașini Hidroenergetice SRL (UCMH), pentru suma de 67,9 milioane de lei. 

La ora actuală, principalul obiect de activitate constă în fabricarea de motoare și turbine, cu excepția celor pentru avioane, autovehicule și motociclete.

În fața Uzinelor Reșita se așterne un nou capitol din bogata sa istorie ce a ajuns la impresionanta vârstă de 255 de ani.