Carol al II-lea a renunţat de mai multe ori la prerogativele regale: prima oară la 1 august 1919, după aventura cu Zizi Lambrino, și a doua oară la 12 decembrie 1925, după ce a cunoscut-o pe Elena Lupescu.
O a treia declarație de renunțare formală este emisă la 28 decembrie 1925, la Milano.
Însă, la 6 iunie 1930, regele Carol al II-lea trimite prietenilor săi din țară o telegramă: „Sosesc cu întreaga familie. Gică“.
După mai multe incidente pe traseu – a rămas fără benzină la Oradea și i s-a defectat un motor al avionului – aterizează pe aeroportul din Băneasa și pleacă la Palatul Cotroceni.
Au urmat ore lungi de negociere cu premierul țărănist Iuliu Maniu – PNȚCD sprijinind restaurația, în timp ce PNL se opunea – care s-au finalizat cu demisia șefului guvernului.
Maniu a reușit însă să-l determine să întrerupă, formal, relația cu Lupescu și să reia legătura cu principesa Elena.
După demisia premierului țărănist, Regența instalată după decesul regelui Ferdinand l-a propus premier pe Gheorghe Gh. Mironescu, cu rol de a facilita înscăunarea lui Carol.
La 8 iunie, regenții Miron Cristea și Constantin Sărățeanu au demisionat.
În aceeași zi a fost convocat Parlamentul, care i-a atribuit lui Mihai, fiul lui Carol cu principesa Elena, titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia“, iar Carol a fost proclamat rege.
Cea mai sângeroasă mineriadă
13- 15 iunie 1990: Începe reprimarea fenomenului Piața Universității, la cererea lui Ion Iliescu, care face apel la forțele de ordine și armată „pentru a apăra puterea legal instituită prin alegerile recente“. În 14 iunie, minerii conduși de Miron Cozma îneacă în sânge Capitala.
Bilanțul din dosarul penal menționează: 4 decese, 1.388 de persoane vătămate, 1.250 de persoane lipsite de libertate. În decembrie 2020, ICCJ a decis ca Dosarul Mineriadei să fie refăcut de la zero.
Comuniștii rad proprietatea privată
11 iunie 1948: Prin Legea 119, votată de Marea Adunare Națională, într-o singură zi, sunt naționalizate 1.050 de întreprinderi, uzine, bănci, societăți de transport și case de asigurări.
În proprietatea statului trec și resursele naturale, căile ferate și rutiere, poșta, telegraful, telefonul și Radioul Public.
„Întreprinderile smulse din mâinile lacome ale exploatatorilor devin bun comun al întregului popor“, titra organul de propagandă Scânteia.
Constituția de la 1848
11 iunie 1848: În timpul adunării de pe Câmpia Filaretului, devenită Câmpia Libertății, revoluționarii din Țara Românească citesc Proclamația de la Islaz, apoi se îndreaptă spre palatul domnitorului Gheorghe Bibescu, care, știind că nu mai are sprijinul armatei, semnează Proclamația, apoi abdică.
Proclamația devine noua Constituție și prevede independența administrativă și legislativă, egalitatea drepturilor politice, desființarea robiei, împroprietărirea țăranilor.
