Samoilă Mârza a ajuns „fotograful Unirii” din întâmplare. Dar inpirația a de a avea aparatul de fotografiat cu el a făcut ca marele eveniment de la 1 Decembrie 1918 să nu rămână fără dovezi vizuale, chiar dacă Mârza nu a putut face multe fotografii.
A ajuns „fotograful Unirii” din întâmplare. De ce nu sunt mai multe poze de la 1 Decembrie 1918
Samoilă Mârza s-a născut la 18 septembrie 1886, în satul Galtiu, comuna Sântimbru, judeţul Alba, într-o familie de ţărani. Poate vă pare cunoscut numele satului și există un motiv bine întemeiat pentru asta. Dar vom explica ceva mai jos.
Biografia lui Mârza mai curpinde șase clase primare la școala popurală confesională română unită (greco-catolică) din Galtiu și apoi liceul, la Alba Iulia.
Dar încă dinainte de terminarea liceului, între 1909 și 1911, el a fost trimis de către părinți în ucenicie la fotograful sibian Iainek, unde a învățat meseria de fotograf. Lucru ce avea să-i schimbe destinul și să-i asigure intrarea în memoria posterității, chiar dacă nu știa acest lucru pe atunci.
După începerea Primului Război Mondial, în 1914, Mârza a fost recrutat în armata austro-ungară și trimis pe front în Galiția. În cadrul luptelor a ajuns până la Riga.
În 1916, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, a fost trimis pe frontul din Italia, unde a fost încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei, conform opiniatransilvana.ro.
La terminarea războiului, pe 11 noiembrie 1918, Samoilă Mârza era la Trieste, de unde avea să plece la Viena, în urma acțiunii de retragere a militarilor români organizată de Consiliul Național Român Central.
Ajuns acolo la 6 noiembrie 1918, a reușit să execute trei clișee fotografice care surprind sfințirea primului steag tricolor al Consiliului Național Român Militar (14 noiembrie 1918), în prezența generalului Ioan Boeriu, a lui Iuliu Maniu și a celorlalți militari.
Urmând ruta Viena – Zagreb – Belgrad – Timişoara, Mârza a reuşit să ajungă acasă cu patru zile înainte de desfăşurarea Marii Adunări Naţionale.
De aici a plecat în dimineaţa zilei de 1 Decembrie către Alba Iulia, nu înainte însă de a executa trei fotografii cu consătenii săi.
Acestea sunt celebrele poze cu grupul de săteni din Galtiu ce țin o pancartă mare pe care scrie „Galtiu. Trăiască Unirea și România Mare”, surprinși înaintea deplasării lor spre Alba Iulia, pe care le vedem în fiecare menționare a acelui istoric eveniment.
Era originar din satul Galtiu, Alba
A ajuns la Alba Iulia împreună cu sătenii în jurul orei 11, pe o vreme mohorâtă, cărând aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, cale de 11 kilometri.
Dar pentru că nu avea „credenţional” (permis de intrare) Mârza nu a fost admis să intre în Sala Unirii unde cei 1228 de delegați oficiali, din toate cele 27 de comitate româneşti, au votat pentru „Unirea Transilvaniei, Batanului, Crișanei și Maramureșului cu România”.
Un fotograf neamț, Bach, fusese angajat oficial pentru imortalizarea evenimentului, dar, pur și simplu, n-a mai apărut.
Cum lui Mârza nu i s-a permis accesul în sală, acesta este motivul pentru care nu există poze cu istoricul moment al votării Marii Uniri din sala fostului Cerc Militar, ce astăzi poartă numele de Sala Unirii.
Dar afară, pe Platoul Romanilor, aproximativ 100.000 de români obișnuiți, veniți cu trenul, în căruțe sau călare, așteptau cu emoție vestea cea mare. Iar Mârza a reușit să imortalizeze momentul.
Însă, din cauza greutăţii de manipulare a aparatelor şi a vremii înnorate (care presupunea un timp îndelungat de expunere), el a putut face doar cinci fotografii cu aspecte de la Marea Adunare Naţională.
Dintre ele, trei sunt cu mulţimile venite şi două cu tribunele oficiale la care a fost citit Actul Unirii în faţa Marelui Sfat Naţional şi a poporului de către dr. Aurel Vlad şi episcopul greco-catolic, Iuliu Hossu.
În anul 1919, Samoilă Mârza a publicat fotografiile în albumul „Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”.
Albumul a fost motiv de mândrie pentru delegaţia română care a participat la Conferinţa de pace de la Versailles, câteva exemplare fiind trimise şi primului ministru Ion C. Brătianu, preşedintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu şi altor personalităţi ale momentului.
Un exemplar a ajuns şi la regele Ferdinand I, care a apreciat în mod deosebit realizarea lui Mârza, care i-a remis o scrisoare de felicitare, invitându-l totodată să devină furnizor al Casei Regale.
De asemenea, beneficiar al albumului a fost şi generalul francez Henri Mathias Berthelot, care, în semn de mulţumire, i-a trimis fotografului un abonament de călătorie pe toate căile ferate franceze.
În continuare, Samoilă Mârza a fotografiat vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni (1919); încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria (22 octombrie 1922); serbările comemorative de la Ţebea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu (1924); sărbătorirea a 10 ani de la manifestările Unirii (1929).
Deşi munca sa a avut o importanţă istorică uriaşă, fotograful Samoilă Mârza a trăit mereu aproape de sărăcie, dovadă fiind şi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto vechi, cu care imortalizase evenimentele de la 1 Decembrie 1918.
Din acest motiv, el a fost constrâns să vândă unele clişee de la Unire, pentru a valorifica sticla specială din care erau confecţionate. Lucrul cel mai trist pentru generaţiile următoare, este că multe clişee nu au ajuns la colecţionari, fotografi sau la muzee, ci au fost distruse, iar sticla a fost folosită la fabricarea unor oglinzi foarte căutate în acea perioadă.
În anul 1966, ultimul său album „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitei acestuia la Alba Iulia.
În 1967 prof. Dr. Gheorghe Anghel, directorul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia a reuşit să achiziţioneze de la Samoilă Mârza aparatul şi clişeele legate de Unire.
Mârza a precizat atunci că alte clişee fusese nevoit să le vândă, din cauza lipsurilor materiale, pentru a valorifica sticla specială din care erau confecţionate. Pentru 1968 a realizat un nou album asemănător celui din 1919, pe care intenţiona să-l ofere oficialităţilor acelei vremi.
De asemenea, cu banii primiţi de la muzeu, şi-a achiziţionat un aparat de fotografiat performant, cu care dorea să realizeze mai multe fotografii cu ocazia semicentenarului Unirii.
Aceste lucruri nu au mai fost posibile, întrucât „fotograful Unirii”, a încetat din viață la data de 19 decembrie 1967, din cauza unei boli incurabile, la vârsta de 81 de ani. Dar cele câteva clișeșe realizate pe 1 Decembrie 1918 i-au asigurat un loc major în istoria Marii Uniri și a țării.
