Cum a „confiscat” Ceaușescu medaliile de aur ale Nadiei de la Montreal. „Antrenorul” din umbră

Nadia a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu. Toate se întâmplau la Jocurile Olimpice de la Montreal.

Citește și: A jucat cu Pintea și Iuliu Moldovan. La 35 de ani a plecat în munți alegând „smerenia și iertarea”

„Nadia a fost cel mai mare boom din istoria gimnasticii. Şi nu atât prin faptul că a făcut de râs computerul de la Montreal, care nu prevăzuse decarii ei de glorie, cât pentru alura ei de prinţesă.”

„Cu Nadia se încheie epoca prinţesei“, definește gazetarul Ioan Chirilă în cartea „Nadia“ dimensiunea reușitei de la Montreal.

Citește și: FOTO Singurul român care a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal. A refuzat-o pe Real Madrid

După Jocurile Olimpice de la Montreal, unde a cucerit trei medalii de aur, Nadia Comăneci a primit peste 50.000 de scrisori. Din toată lumea. Nu online. Ci pe hârtie.

Cei care nu cunoșteau adresa scriau simplu: „Poștaș, deschide“. Și poștașul, văzând numele Nadiei pe plic, ducea răvașul la adresa familiei Comăneci din Onești.

Nadia a început să facă gimnastică în primăvara anului 1968, adică la 6 ani şi jumătate, cu puţin înainte de intrarea în şcoală.

La Campionatul republican de gimnastică la Sibiu, Nadia a căzut de trei ori de pe bârnă. A reluat exercițiul de fiecare dată, lăsând în urmă râsetele sau vorbele batjocoritoare. În 1970, Nadia avea să cadă numai o dată de pe bârnă.

Start spre „Cupa Prietenia“

În 1972, Nadia participă, pentru prima oară, la un concurs internațional, la Sofia, unde are loc Cupa Prietenia. România concurează alături de statele din fosta Uniune Sovietică. Nadia cucerește două medalii de aur.

La București, conducerea Partidului Comunist pregătește participarea României la Jocurile Olimpice. Sportul era un câmp de bătălie important, unde blocul estic, condus de Uniunea Sovietică, se confrunta cu Occidentul, al cărui port drapel erau SUA.

_____________________________________________________________

„Pe baza Hotărârii Plenarei CC al PCR din 28 februarie – 3 martie 1973 a indicațiilor tovarășului Nicolae Ceaușescu privind pregătirea sportivilor români în vederea participării la Olimpiada de la Montreal, Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, împreună cu ceilalți factori cu atribuții în sportul de performanță, a întocmit un program special cuprinzând măsuri și acțiuni concrete vizând concentrarea prioritară a forțelor materiale și umane spre sporturile cu posibilități și perspective reale de afirmare, în măsură să asigure o participare de prestigiu“, se arată în documentele de Arhivă ale PCR.

Deși țări prietene, România învinge URSS într-un concurs de gimnastică „unu la unu“, scorul fiind de 187,75 – 181,80. 

A leșinat de trei ori la Phenian

Despre metodele uneori controversate de antrenament în gimnastică din acea perioadă se va scrie abia după căderea comunismului. În documentele interne de partid, consultate de Newsweek România, se vorbește doar de condițiile excelente oferite gimnastelor. 

Pregătirea pentru Montreal continuă, la Phenian, unde are loc o nouă „Cupă a prieteniei“. Înaintea concursului, Nadia are o luxaţie puternică a metatarsienelor.

Novocaina nu își face efectul. Și totuși, Nadia concurează la trei aparate. Leșină după fiecare exercițiu. „Dacă eram la un pas de casă, poate că nu m-aş fi încumetat să intru. Dar aşa, la 20.000 de kilometri, te simţi parcă obligat să nu tragi o echipă în jos“, spune Nadia.

Prinsă între Est și Vest

Nadia este un pion în „Războiul Rece“. Invitată să participe la un mare turneu demonstrativ la Paris, este trimisă să își facă exercițiile cu lumea a treia a gimnasticii, „într-o sală cam friguroasă, în care se aflau vreo 30 de spectatori elevi. Unii fumau“, scrie Ioan Chirilă.

În sala unde demonstrau starurile gimnasticii, „Ile des Vents“, antrenorul Bela Karolyi a pătruns printr-un procedeu rugbistic.

„Am adunat fetele cu braţele, ca pentru linia a treia, şi am pornit cu capul înainte, fără ezitare, prin grămada spontană a cerberilor. Şocul a fost atât de neaşteptat, încât oamenii nu s-au mai luat după noi, în sală“.

Apoi, „Nadia și-a aruncat paltonul pe stiva de saltele şi a luat poziţia de drepţi, la start. N-a observat-o nimeni. Eram îngrozit.

Nadia nu-şi măsurase niciun moment elanul. N-avea semne. Nu cunoştea covorul. Ca să nu mai vorbim de trambulină. Vedea doar calul, în faţă.

Am ridicat mâinile în sus, de parcă aş fi fost suspendat de o bară invizibilă…  În momenul desprinderii, în sală nu s-a mai auzit niciun zgomot.

A urmat, cred eu, cea mai frumoasă «Tsukahara» din cariera Nadiei, cu o aterizare încremenită. Publicul vocifera, vrând să afle numele săritoarei“, își amintește antrenorul Bela Karolyi.

A fost intrarea brutală a Nadiei în Occident. În 1975, la Skien, Nadia a devenit Campioana Europei la individual compus.

Ghicitor în stele

Antrenorul Bela Karolyi prezicea, în 1975, că „dacă va fi sănătoasă Nadia va cuceri trei medalii de aur la Olimpiadă“.

La Montreal, Nadia și-a început ascensiunea cu exercițiul la paralele. „Zbor final! Stop!! Urale!!! Publicul simte, uneori, mai bine.

Nadia e înfierbântată de efort. Şi deodată s-a prăbuşit Niagara peste sala «Forum». Ultimul lucru pe care l-am văzut clar a fost apariţia notei pe tabela electronică, adică acel 1,00 – din lipsă de prevedere – care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare.

Apoi, totul s-a transformat într-un tumult. Fotoreporterii n-au mai respectat consemnul şi au invadat sala“, își amintește Bela Karolyi, citat de Ioan Chirilă.

Nadia avea să obțină șapte note de 10 și trei medalii de aur, una de argint și una de bronz la Olimpiada de la Montreal.

La București, ca în comunism

„Stadionul din Onești e, într-adevăr, ticsit. Un portret uriaş al Nadiei, înalt de patru metri, o întâmpină pe campioana olimpică absolută. Fetele iau loc în tribună. Se rostesc cuvântări“, arată jurnalistul.

La București, Partidul Comunist face bilanțuri și își arogă meritele pentru victoria sportivilor la Montreal.

„Această orientare s-a dovedit esențială, sportivii noștri reușind să contribuie la realizarea obiectivului propus – obținerea unui număr mai mare de medalii și puncte decât la oricare altă participare la Olimpiadă. Astfel, la Olimpiada de la Montreal, sportivii români au cucerit 27 de medalii, din care 4 de aur, 9 de argint, 14 de bronz...

Un succes prestigios al sportului românesc  îl constituie perfomanțele excepționale ale Nadiei Comăneci, campioană olimpică absolută la gimnastică, care a obținut 3 medalii de aur, 1 de argint și 1 de bronz...“, se arată în notele din arhiva PCR.

Omul-orchestră al acestor rezultate este dictatorul: „Rezultatele bune obținute de sportivii noștri la Olimpiada de la Montreal se datorează, în primul rând, sprijinului neprecupețit dat de conducerea partidului, personal de tovarășul Nicolae Ceaușescu, mișcării sportive din patria noastră, îndrumării prețioase și concrete pe întreaga perioadă, a activității de pregătire, asigurării condițiilor materiale necesare.

Pentru sprijinul acordat, pentru grija manifestată, adresăm cu deosebită dragoste și stimă, respectuoase mulțumiri conducerii partidului, personal tovarășului Nicolae Ceaușescu“.