Întrebat de către Libertatea dacă poziția lui Mugur Isărescu este că nu a colaborat cu Securitatea, Adrian Vasilescu a răspuns: ”Da”, apoi a explicat: ”Această poziție este susținută de trei documente ale CNSAS prin care se confirmă că nu a colaborat cu Securitatea”.
Acesta a precizat că Mugur Isărescu „a avut de la CNSAS, pe baza unei analize, o decizie de necolaborare”.
”E o adeverință la dosar, mai are încă una în 2002 și încă una după 2002 prin care CNSAS confirmă sau admite că nu a fost colaborator al fostei Securități”, a explicat Vasilescu. Consilierul guvernatorului BNR a adăugat că a existat o cerere adresată către CNSAS de ”un cetățean al țării, cu drept constituțional de petiție”, care a cerut ”să se reanalizeze calitatea de colaborator sau necolaborator al Securității a cetățeanului Mugur Isărescu”. ”Nu are importanță cine este cel care a sesizat, din ce motive a făcut-o… Astea sunt chestiuni care rămân colaterale”, a ținut să sublinieze Adrian Vasilescu.
„Domnul Isărescu nu a cerut niciodată o hârtie care să arate că nu a colaborat cu Securitatea”, a adăugat acesta. Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a aprobat, săptămâna trecută, nota prin care Mugur Isărescu a avut calitatea de colaborator al fostei Securități.
"Manole" sigur a colaborat
De fapt, sub acest numele de cod "Manole" s-a ascuns, înainte de 1989, actualul guvernator al Băncii Naționale a României. Se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe.
Turnătoriile sursei "Manole" vizau, în special, diplomați străini de la București, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. Iar dintre diplomați, cel mai des întâlniți erau cei americani și britanici. Nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de "notele" pe care actualul guvernator BNR le trimitea Unității Militare 0195.
Sursa "Manole" din blocul Z11
În arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) există o secțiune dedicată Institutului de Economie Mondială (IEM). Costin Murgescu, Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu și mulți alți "grei" ai Finanțelor de după '89 au lucrat ani în șir la IEM. Una dintre "sursele" Securității care semnează multe dintre notele din arhivele CNSAS referitoare la Institutul de Economie Mondială este "Manole". Alăturând documente din diverse dosare ale fondului IEM, identitatea lui "Manole" poate fi aflată fără dubiu.
Într-o "notă" din septembrie 1986, sursa "Manole" vorbește despre un eveniment care i s-a întâmplat chiar lui. Cu această ocazie, "Manole" își menționează adresa de domiciliu: strada Miron Constantinescu, nr. 33, blocul Z11.
Într-un alt document al Securității, datat 1979, aceeași adresă îi este atribuită unui angajat al IEM identificat cu numele real: "Isărescu Constantin Mugurel (...), domiciliat în București, Str. Miron Constantinescu nr. 33, bl. Z11".
Fișă contrainformativă la UM 0195
Nu sunt însă singurele documente care-l leagă pe Mugur Isărescu de sursa "Manole". Într-un alt document, din mai 1988, "Tov. Dacian" de la Securitate menționează că "Raportul se exploatează la mapa c.i. (contrainformativă – n.r.) a lui «Manole»".
Despre ce raport e vorba? Pe aceeași primă pagină a documentului citat se explică: "Raport privind desfășurarea combinației de interpunere în cazul cercetătorului științific I.M. Ctin". Adică Isărescu Mugurel Constantin.
Iar într-o "FIȘĂ CONTRA-INFORMATIVĂ" din 1988 a UM 0195 București e pomenit "ISĂRESCU CONSTANTIN-MUGUREL", membru PCR din 1982 și domiciliat la altă adresă decât cea din strada Miron Constantinescu (de unde s-a mutat cu chirie în 1987, după ce i s-a născut fiul).
Dijmărescu, turnat "de bine" de Isărescu
"Manole" a fost o sursă de nădejde pentru Securitate. Printre cei turnați dintre colegii de la Institutul de Economie Mondială se numără și Eugen Dijmărescu (de care guvernatorul BNR s-a despărțit profesional în 2017, când Dijmărescu a pierdut funcția de director al Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare, controlat de către Banca Națională). Ce e drept, Isărescu l-a turnat "de bine" pe Dijmărescu. Acesta avea "demnitate, patriotism", "înalte calități moral-politice", era "membru al BOB – PCR" și "lector pe linie de partid".
Tot "aprecieri pozitive" a furnizat sursa "Manole" și în cazul "măsurilor de verificare întreprinse în cazul «SOARE»", conform documentului "SINTEZA" al UM 0195 din martie 1988.
"Manole", asmuțit pe "acoperiții" CIA
"Manole" era o sursă foarte bună nu doar pentru UM 0195, Contraspionajul Centralei de Informații Externe, ci și pentru UM 0625, Direcția a III-a a Securității, cea care se ocupa de diplomații străini de la București. Într-un plan comun de măsuri al celor două unități militare ale Securității, "Manole" avea rolul de a verifica intențiile lui "Marius", un diplomat britanic de la București, "suspect ca fiind cadru al serviciului de informații britanic".
Într-un alt document al UM 0195 ("NOTĂ de SARCINI pentru dirijarea sursei «MANOLE»"), din 1986, acesta este instruită să spioneze diplomați americani suspectați că ar fi acoperiți ai CIA, dar și un britanic.
L-a turnat și pe Puiu Pașcu, propagandist la "Ștefan Gheorghiu"
Instrucția oferită de Securitate a dat roade: sursa "Manole" a prestat corespunzător. Din zecile de turnătorii ale lui Isărescu referitoare la diplomați străini la București sau la intermediari ai acestora, într-una apare și un fost europarlamentar: "Ioan Mircea Pașcu, cercetător la Institutul de Științe Politice și problema națională de lîngă Academia Ștefan Gheorghiu". Acesta, ca și "Manole" și câțiva jurnaliști, participa la un eveniment al ambasadei britanice de la București, descris cu lux de amănunte de turnătorul Isărescu.
Institutul de Economie Mondială, oficină a Securității
Pentru o mai bună acoperire a ofiţerilor care urmau să primească misiuni în domeniul securităţii externe, în 1969 a luat fiinţă Institutul de Economie Mondială. Acesta fusese creat iniţial după modelul unei instituţii similare, coordonată de CIA, cu sediul la New York. Institutul românesc, al cărui prim conducător a fost numit savantul Costin Murgescu, iar ca adjunct generalul Gheorghe Marcu, dispunea de un personal format din specialişti şi tineri cercetători de perspectivă, care au primit grade militare, figurând ca ofiţeri DIE detaşaţi. Memorialiştii susţin că "Institutul a stabilit legături cu instituţii similare, inclusiv cu cel din New York, făcând schimb de informaţii şi, foarte important, a obţinut burse, trimiţând la specializare, dar şi la culegerea de informaţii, circa 60-80 de tineri economişti români" (conform Neagu Cosma, Ion Stănescu, "De la iscoadă la agentul modern în spionajul şi contraspionajul românesc", Bucureşti, 2001).
Replica lui Isărescu în 2017
Conform comunicatorilor BNR, după ce România liberă a publicat documente care arătau că "Manole" este Mugur Isărescu, nu exista nici o problemă de legalitate: "domnul guvernator Mugur Isărescu a clarificat de mult acuzaţiile respective. Ultima dată, în interviul din «Jurnalul Naţional», din luna februarie a.c. Pasajele de mai jos, le puteţi considera răspuns la întrebările dvs.: «Institutul (de Economie Mondială) avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM. (...) Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea.»"
