Cele mai mari afaceri ale oligarhilor ruși în România

DE Stelian Negrea | Actualizat: 19.03.2022 - 18:26

Privatizări, facilități și licențe. Sunt căile prin care autoritățile noastre au deschis larg ușa oligarhilor ruși către bani publici și mari întreprinderi de stat în ultimele trei decenii. Au investit la noi constant în două domenii strategice: siderugia și energia.

SHARE

Rețeta seamănă cu schema prin care s-au îmbogățit la ei acasă, în timpul regimului Elțîn, îmbrățișând apoi politica noului șef de la Kremlin, Vladimir Putin, sub comanda căruia armata rusă duce un război cumplit în Ucraina.

Au investit la noi constant în două domenii strategice: siderugia și energia. Apoi au creat pui aici, intermediind inclusiv importurile de gaze de la statul rus. 

De altfel, investitorii ruși nu cumpără în România direct prin companii rusești, ci, indirect, prin companii din paradisurile fiscale, atât din motive fiscale, dar și pentru a-și camufla originea investiției. 

Primul și cel mai important exemplu este cel al companiei rusești Lukoil deținută de oligarhul rus Vagit Alekperov, aflat pe lista de sancțiuni impuse de statele occidentale împotriva Rusiei, după ce a declanșat în urmă cu mai bine de două săptămâni invazia Ucrainei. 

Deși Lukoil s-a pronunțat deschis împotriva războiului, Alekperov, care avea o avere personală estimată înaintea declanșării războiului din Ucraina la 26 miliarde de dolari, și-a ascuns iahtul într-un port din Muntenegru, alături de alți oligarhi ruși.

Imperiul Lukoil, protejat  de Ponta

Lukoil e prezentă în România prin două mari entități: Lukoil România SRL și Petrotel-Lukoil SA. Prima operează o rețea de 314 benzinării, iar cea de-a doua deține o rafinărie în Ploiești. 

Însă imperiul lui Alekperov din România este mai vast și cuprinde producția și distribuția de energie electrică, inclusiv parcuri de producție a energiei eoliene operate de Land Power SA în județul Constanța. 

Mai mult, Lukoil are o licență de explorare a unui zăcământ de gaze naturale în Marea Neagră împreună cu Romgaz, producătorul nostru de gaze naturale, pe care anunțase, în urmă cu doi ani, că intenționează să o vândă. 

Nicio tranzacție nu s-a semnat de atunci. 

Rușii au cumpărat rafinăria în 1998, cu doar 53 milioane de dolari. Deși au beneficiat de o serie de facilități fiscale, au fost acuzați de evaziune fiscală și spălare de bani într-un dosar cu un prejudiciu estimat la aproape 2 miliarde de euro. Au fost achitați în primă instanță. 

Unul dintre cei mai vocali apărători ai rușilor a fost fostul premier al României, Victor Ponta. 

Cele două mari filiale Lukoil din România s-au extins și contabilizează  o cifră de afaceri de aproape 10 miliarde lei, pe anul fiscal 2020, cele mai recente date bilanțiere
disponibile. 

Ajutor de la stat pentru importatorul gazului rusesc

Alt oligarh rus, Vitalyi Matchiski, alt imperiu clădit pe achiziția altor întreprinderi de stat. Sunt trei companii cheie din producția noastră de aluminiu: Alro Slatina, Alprom Slatina și Alum Tulcea.

Alro a fost privatizată de către guvernul lui Adrian Năstase în 2002, pentru doar 11,4 milioane de dolari pentru un pachet de 10% din acțiuni, după ce compania oligarhului rus cumpărase masiv acțiuni pe piața de capital și mai avea nevoie de aceste acțiuni pentru a deține controlul companiei.  

Oligarhul rus a fost preferat de către statul român în dauna unor mari nume din industria de profil de la americani și canadieni până la francezi și
norvegieni. 

Privatizarea Alro a fost anchetată și de DNA, după 2006, dar fără niciun rezultat până astăzi.

Matchiski și-a extins imperiul de atunci și a ajuns să aibă o cifră de afaceri cumulată în 2020 de aproape 4 miliarde de lei și un profit de 350 miloane lei. 

Matchitski a fost anul trecut cel mai mare intermediar al gazelor cumpărate de România de la compania de stat Gazprom, controlată de Kremlin.

A adus astfel 90% din importuri, conform unor date agregate de Newsweek România pe baza cifrelor publicate de Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Valoarea afacerii a fost de 1,65 miliarde lei. 

În perioada 2016-2021, companiile lui Machitski au beneficiat de ajutoare de stat din partea guvernului României în valoare de 1 miliard de lei.

Niciun alt investitor autohton și nicio altă corporație multinațională prezentă în România nu au beneficiat vreodată de ajutoare de stat de o asemenea mărime. 

Echipamente strategice expediate în Rusia

Grupul Mechel, unul dintre cei mai mari producători ruși de oțeluri speciale, deținut de un alt oligarh rus, Igor Zyuzin, a mers pe aceleași cărări bătătorite: a preluat pe sume derizorii o serie de combinate metalurgice.

Pe unele le-a tăiat, după ce a luat utilaje strategice pentru producția NATO și le-a dus în Rusia, fără ca statul român să-l oprească. A vulnerabilizat astfel și industria noastră de Apărare.

Mechel a avut în portofoliu nu mai puțin de cinci producători de oțeluri speciale: Combinatul de Oțeluri Speciale (COS) Târgoviște, Industria Sârmei Câmpia Turzii, Oțelul Roșu, Ductil Steel și Laminorul Brăila. 

Tot în timpul guvernării Năstase, Zyuzin pune mâna pe fiecare din companiile de mai sus pe sume derizorii prin intermediul unei companii din Elveția: Conares Trading. La vremea respectivă nici autoritățile și nici măcar mass-media nu vorbeau despre faptul că acestea erau vândute unui investitor rus, ci unuia elvețian. 

Ulterior relația s-a formalizat, Conares Trading era cumpărată de grupul Mechel.

După un diferend personal cu Putin, Zyuzin își vinde în 2013 toate combinatele din România pentru o sumă derizorie de 230 de euro către Invest Nikarom SRL, deținut de doi
cetățeni ruși. 

Recent, o parte din COS Târgoviște a fost vândută către compania italiană Beltrame. 

Fiecare din cele cinci combinate preluate de Zyuzin și vândute către cei doi cetățeni ruși anonimi au ajuns mormane de fiare vechi, fiind tăiate, dărâmate și în incapacitate de plată, aflate în procedura falimentului.

Cel mai bun exemplu este al unei instalații speciale de la COS Târgoviște – Forja de Blocuri și Bare – singura din Europa centrală și de Est certificată NATO pentru a construi țevi pentru tancuri, care a fost pur și simplu tăiată pe bucăți și trimisă în Rusia la câțiva ani de la privatizarea cu investitorii ruși. 

Alte țevi, alt oligarh rus, la Reșița

În urmă cu mai bine de 10 ani, oligarhul rus Dimitri Pumpianski, un apropiat al lui Putin, îi făcea o ofertă lui Gigi Becali pentru a-i cumpăra clubul de fotbal. Pe atunci, clubul se numea încă Steaua.

Pumpianski deține cel mai mare producător de țevi pentru industria extractoare de petrol și gaze: Trubnaia Metalughiceskaia Kompania (TMK).

La fel ca alți oligarhi ruși, Pumpianski a cumpărat, tot în timpul guvernării lui Adrian Năstase, pachetul majoritar de acțiuni deținut de statul român la două companii din industria siderurgică: Artrom Slatina și Combinatul Siderurgic Reșița. 

Ambele sunt acum în spatele acronimului TMK. 

Pumpianski a primit și el ajutoare de stat semnificative în ultimii ani de la autoritățile române. 

Încurcate sunt căile gigantului Gazprom

Gigantul Gazprom, cel mai mare producător de gaze naturale al Rusiei, aflat pe lista sancțiunilor occidentale din cauza noului război declanșat de Putin în Ucraina, nu are o prezență directă în România. 

Cele 12 benzinării Gazprom din România au apărut relativ recent și sunt operate de NIS Petrol SRL, fosta rafinărie sârbă, aflată sub controlul gigantului rus. 

Deși îi vinde gaze lui Matchistki, ca să le aducă în România, Gazprom are separat o filială care face același lucru: WIEE România SRL.

ANRE, arbitrul pieței noastre de energie, nu publică date publice, deși gazele sunt achiziționate în final de statul român, care să arate ce procent anual din gazul importat din Rusia a vândut WIEE România SRL în ultimii 10 ani. 

Patronul Mechel, Igor Zyuzyn (dreapta), a fost nevoit să-și vândă 
combinatele din România către doi ruși, după ce s-a certat cu Putin - Foto: Getty Images

NIS Petrol SRL deține și o licență de explorare a unor zăcăminte de gaze naturale în zona Apuseni. 

Gazprom mai deține și Gazpromneft Marine Bunker SRL Constanța, care este una din cele 37 de locații la nivel mondial care oferă servicii de bunkeraj maritim. 

Rușii au pus mâna și pe Fortus Iași

Fortus Iași, aflată în insolvență, a fost deținută de Metalexportimport SA, care este deținută de compania off-shore Rivalion Trade Invest Corp BVI, controlată de Rosatomstroy
Rusia.

Aceasta oferă servicii și produse pentru toate centralele nucleare rusești, existente sau în curs de construire.

Decretul de înființare a Rosatomstroy a fost semnat chiar de Putin. Compania deține mine de uraniu, fabrici de producere a combustibilului nuclear, institute de cercetare, practic, majoritatea companiilor din domeniul nuclear din Rusia. 

Rușii s-au luptat ani de zile pentru o creanță istorică asupra ThyssenKrup. A existat chiar și un dosar DNA legat de privatizarea Fortus-Metalexportimport, însă concluziile acestuia nu au fost făcute publice nici până acum.

Imobiliare, servicii financiare și jocuri de noroc

Alte zone de interes pentru afaceriștii ruși merg către imobiliare și servicii financiare. 

Zamora Estate SRL Prahova anunța o investiție record într-o nouă stațiune de lux, cu o valoare uriașă de 1 miliard de euro. Urma să fie amplasată pe Valea Prahovei, la Bușteni. Nimic nu s-a întâmplat însă până acum, deși au trecut nouă ani de la acest anunț. 

Acționarii germani și ruși ai Zamora Estate SRL dețin Domeniul Cantacuzino din Bușteni, având legături vechi cu fostul edil al stațiunii. Probabil pentru a cimenta legăturile locale, fiul unuia dintre acționari s-a căsătorit cu fiica fostului primar PSD, Emanoil Savin. 

Patronul ALRO, Vitali Machitski, este intermediarul importului de gaz de la gigantul de stat Gazprom

O altă zonă mai puțin expusă opiniei publice este cea a serviciilor financiare, unde investitorii ruși controlează sau dețin pachete de acțiuni importante la câteva companii, fie că e vorba de instituții financiare nebancare (IFN) sau bănci clasice: Mozipo IFN SA, Mikro Kapital IFN SA, Revo Technologies IFN SA, TBI Bank, Patria Bank. 

Acestea sunt entități cu acționariat difuz, ascuns fie în paradisuri fiscale, sau în spatele unor companii înregistrate în UE pentru a li se pierde orice conexiune cu țara de origine. 

Aceasta este o practică foarte folosită de investitorii ruși care dețin prin astfel de proxy/intermediari o serie de afaceri de anvergură în România, a căror origine rusească este necunoscută opiniei publice. 

Pe piața jocurilor de noroc, una dintre cele mai dinamice și agresive, un om de afaceri rus pe nume Serghey Koziavkin deține Casino
Palace SRL, un cazino situat în centrul Bucureștiului pe Calea Victoriei. 

Oligarhul rus Oleg Boyko, care deține TBI Bank, deține controlul unuia din cei mai mari operatori de săli de jocuri de noroc, având nu mai puțin de 40 de locații în România sub
marca Million. 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2022 NEWS INTERNATIONAL S.A.