În urma morții subite a trei pacienți pe care-i monitoriza, asistenta medicală Amy Loughren a făcut legătura între acțiunile cel puțin ciudate pe care le observase la colegul ei de tură și moartea pacienților, după care a decis să ajute investigatorii oferindu-le toate informațiile de care aceștia aveau nevoie pentru a-l acuza pe Cullen de omor.
Cazul lui Charles Cullen a inspirat scrierea unei cărți, The Good Nurse: A True Story of Medicine, Madness, and Murder, publicată în 2013 de Charles Graeber, și realizarea unui film, The good nurse, care a fost introdus de Netflix în grila sa de programe la finalul lunii octombrie 2022.
Citește și: Cum poți scăpa de calculul dobânzii variabile în funcție de ROBOR. Avantaje și dezavantaje
Charles Cullen s-a născut în New Jersey în anul 1960, fiind cel mai mic dintre cei opt frați ai săi. A avut o copilărie și o adolescență total nefericite, după cum singur a mărturisit mai târziu, lucru, de altfel, confirmat și de șirul de experiențe care s-au succedat în viața sa. Tatăl i-a murit când Cullen avea mai puțin de un an, iar mama lui a decedat în urma unui accident de mașină când el avea 17 ani.
A încercat să se sinucidă de 20 de ori
Un tânăr cu probleme psihice netratate suficient și nerezolvate care l-au chinuit pe tot parcusul vieții și care au declanșat acțiunile tragice pe care le-a săvârșit.
Citește și: EXCLUSIV Soția unui prizonier ucrainean. Ultim mesaj: „Ne vor captura”. Din aprilie nu mai am vești
Cullen a avut peste 20 de tentative de sinucidere și a fost internat de mai multe ori în spital, în urma căderilor nervoase suferite. A lucrat o perioadă de timp în cadrul Marinei Americane, a fost subofițer clasa a treia, făcând parte din echipa care a operat rachetele Poseidon de la bordul navei, dar când a început să dea semne de instabilitate, a fost transferat pe o navă de aprovizionare.
În 1984, a fost scutit de serviciul în Marină din motive medicale. Cullen încercase să-și ia viața de 7 ori.
„Infirmierul morții”
Trei ani mai târziu, absolvea Școala de Asistență Medicală a Spitalului Mountainside din Montclair, New Jersey și în 1988 a început să lucreze ca asistent medical în cadrul secției de arși a Centrului Medical Sfântul Barnaba din Livingston, acolo unde pacienți nevinovați au devenit primele lui victime.
Charles Cullen omora pacienții care considera el că trebuie să moară și care, avea să declare mai târziu anchetatorilor, „erau într-o stare gravă de sănătate și îi ajuta să nu se mai chinuie”.
Astfel, le injecta în pungile de transfuzie insulină și digoxină, un medicament folosit în mod obișnuit pentru a trata persoanele cu bătăi neregulate ale inimii sau cu insuficiență cardiacă, ambele letale administrate necorespunzător și în doze mari.
În acest mod a ucis aproape 400 de pacienți (anchetatorilor le-a declarat că-și mai amintește doar de 40 dintre aceștia) în cele 10 unități medicale în care a lucrat, potrivit Sky News.
Cum a fost prins?
Deși a trezit uneori suspiciuni vizavi de felul în care-și desfășura activitatea la locul de muncă, niciodată nu a fost interogat în mod serios sau arestat.
Asta până în anul 2003, atunci când asistenta Amy Loughren de la Centrul Medical Somerset din Somerville din New Jersey și-a dat seama de acțiunile criminale ale colegului ei Charles Cullen și a decis să se implice în prinderea lui, ajutându-i pe investigatori cu toate informațiile de care aceștia aveau nevoie.
Charles Cullen fusese văzut de câteva ori în rezervele spitalului în care erau internați pacienții de care se ocupa asistenta medicală Amy Loughren, iar după ce trei dintre aceștia au murit într-un mod misterios, Loughren l-a bănuit pe Cullen de implicare.
Condamnat la 18 pedepse consecutive pe viață
A fost arestat în decembrie 2003 și condamnat la 11 pedepse consecutive pe viață în 2006. A mărturisit 40 dintre crimele sale, dar faptele relevă că ar fi ucis până la 400 de persoane, prin aceeași metodă, injectarea pacienților cu medicamente în doze letale.
Charles Cullen ispășește în prezent 18 pedepse consecutive pe viață în închisoarea statului New Jersey, fără nicio șansă de eliberare condiționată timp de 397 de ani.
Comentarii 0