Turcia întârzie Rusia să-și ia tehnica militară din Siria. Echipamentele se întind pe un kilometru.
Imaginile, datate pe 6 ianuarie, arată că aproape un kilometru de echipament militar rusesc așteaptă să fie încărcat pe nave, Rusia încercând să desfășoare o operațiune de evacuare și redistribuire ăn Libia.
Rusia își menține o prezență militară puternică în zonă. Surse raportează că fregata Amiral Grigorovici, o navă de război avansată, este poziționată la 8 kilometri vest-sud-vest de port, gata să intervină dacă este cazul.
Turcia întârzie Rusia să-și ia tehnica militară din Siria. Echipamentele se întind pe un kilometru
Fregata Amiral Grigorovici este în deplasare, dar foarte lent, ceea ce indică faptul că monitorizează sau oferă protecție pentru operațiunea în curs.
🇷🇺Med Sea Flotilla🇷🇺
— MT Anderson (@MT_Anderson) January 7, 2025
50cm Maxar📷 from 6 January 2025
Naval piers still empty but the equipment to be evacuated stretches for almost a km
Also spotted, 8km W/SW of the port, was the Admiral Grigorovich (494) frigate, underway but moving very slowly@Dmojavensis @Schizointel pic.twitter.com/6f9HSzsw1j
MT Anderson, analist militar, a detaliat situația tensionată din portul sirian Tartus.
„Echipamentele ce urmează să fie evacuate se întind pe aproape un kilometru. De asemenea, a fost observată, la 8 km W/SV de port, fregata Amiral Grigorovici [494], în curs de desfășurare, dar care se mișca foarte lent”, a postat Anderson pe contul său X, alături de imagini din satelit recent lansate.
Activitatea în desfășurare în jurul orașului Tartus este semnificativă, deoarece reflectă schimbări mai ample în poziția militară rusă în regiune, echipamentele din port fiind sfârșitul unei faze a operațiunilor militare rusești în Siria.
Imaginile din satelit de la 6 ianuarie au dezvăluit că autoritățile siriene nu au acordat încă permisiunea ca Sparta, o navă cargo a Rusiei, să intre în apele portului Tartus și să înceapă operațiunile de descărcare sau încărcare.
De ce nu s-a acordat această permisiune, deși Abu Mohammed al-Julani, liderul Hay'at Tahrir al-Sham (HTS) și interimar în Siria, după căderea regimului Assad, a declarat că vrea relații bune cu Rusia?
Analiștii ruși consideră că Turcia a intervenit pentru a influența politicile Siriei. După ce Assad a fugit la Moscova, președintele Recep Tayyip Erdogan a preluat inițiativa pe scena politică și militară din Siria.
Turcia a sprijinit de multă vreme HTS, precum și alte forțe de opoziție siriene care au înlăturat regimul Assad și acum își impune politicile. Mutarea echipamentelor militare ale Rusiei din Siria în Libia, așa cum vrea Moscova, nu este în interesul Turciei.
Astfel nava Sparta rămâne în afara portului, așteaptând autorizația necesară.
Imaginile anterioare de la 5 ianuarie au confirmat că Sparta era poziționată foarte aproape de port, dar nu i s-a permis să andocheze, forțând nava să se rotească în jurul zonei, potrivit Bulgarian Military.
Situația a stârnit întrebări cu privire la motivele din spatele întârzierii, nava petrecând câteva zile în imediata apropiere a portului Tartus fără a avea acces.
Moscova nu renunță la resursele din Mediterana
Acest impas are implicații mai largi, întrucât Tartus rămâne un port crucial pentru operațiunile militare rusești în Siria.
Portul a fost un centru logistic vital pentru Rusia, servind drept bază pentru operațiuni navale și ca punct pentru transportul echipamentelor militare.
Incapacitatea Spartei de a andoca ar putea indica tensiuni permanente sau probleme birocratice între autoritățile locale siriene și logistica militară rusă.
Momentul acestei întârzieri vine pe fondul activității sporite din regiune. În ultimele zile, s-a scris că Moscova transferă în Libia echipamentul militar ce așteaptă în portul Tartus.
Transferul echipamentului militar rusesc din portul Tartus al Siriei în Libia este o mișcare strategică cu implicații geopolitice de anvergură.
Libia a fost afectată de lupte interne continue între facțiunile rivale. Rusia este un susținător cheie al Armatei Naționale Libiene [LNA] sub comanda mareșalului rebel Khalifa Haftar, căruia i-a oferit nu numai sprijin politic, ci și resurse militare.
În ciuda numeroaselor eforturi internaționale de stabilizare a țării, Libia rămâne importantă strategic pentru Rusia, iar prezența sa militară în regiune servește atât ca indicator al influenței, cât și ca interes pe termen lung în Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Tartus este o bază militară rusă crucială în Siria, situată strategic pe Marea Mediterană, în dreptul căruia se află mari rezerve de gaze, încă neexplorate. Transferul de resurse militare din acest punct cheie către Libia face parte din eforturile continue ale Rusiei de a-și consolida prezența militară în regiune.
Libia, cu locația sa strategică și resursele naturale, reprezintă o altă țintă importantă pentru Rusia în urmărirea influenței geopolitice și a intereselor economice.
Prezența resurselor militare rusești în Libia ar putea spori puterea LNA și ar putea întări puterea politică a lui Haftar, subminând eventual eforturile pentru pace în țară.
Citește și: Avertizare de război iminent între Israel și Turcia! Erdogan acaparează resurse în Orientul Mijlociu
Această decizie are implicații logistice și strategice semnificative. Transferul de resurse militare peste Marea Mediterană, trecând prin zone monitorizate îndeaproape de NATO și alte puteri occidentale, pune Rusia în conflict direct cu interesele altor actori, inclusiv Turcia, care sprijină activ Guvernul de Unitate Națională [GNU] de la Tripoli, cu care a semnat un acord privind frontierele maritime, având în vedere tot resursele de gaze din Mediterana.
În ciuda riscurilor, oportunitatea de a-și consolida influența în Libia și de a obține acces la resurse strategice precum petrolul și gazele naturale face ca această mișcare să fie esențială pentru strategia pe termen lung a Rusiei în regiune.
Citește și: Petrolierul Rusiei care a tăiat cablul electric Estonia-Finlanda, burdușit cu echipament de spionaj
Transferul de resurse militare în sprijinul LNA ar putea duce la schimbări semnificative în echilibrul de putere în Libia și ar putea modifica dinamica conflictului.
Potențiala utilizare de către Rusia a Libiei ca parte cheie a strategiei sale geopolitice ar trebui, de asemenea, privită ca parte a efortului său mai larg de a-și extinde influența atât în Africa, cât și în Orientul Mijlociu.
Odată cu creșterea tensiunilor și a liniilor de conflict în Libia și nu numai, această mișcare este probabil să provoace noi reacții din partea comunității internaționale, inclusiv sancțiuni sporite sau eforturi diplomatice de a reduce activitatea Rusiei în Africa.
