În mod tradițional, audierile sunt o piatră grea pentru cei nominalizați. Este unul dintre momentele – nu foarte multe – în care Parlamentul poate să-și încordeze mușchii în fața Comisiei.
Angajamentul european, competența în domeniul de activitate și integritatea sunt criterii urmărite cu mare atenție de membrii comisiilor parlamentare și toate trebuie îndeplinite. De data aceasta, mai intervine ceva: o nemulțumire a Parlamentului European pentru felul în care Ursula von der Leyen și-a făcut cunoscută echipa pentru cel de-al doilea mandat.
În ziua de 17 septembrie, atunci când lista a fost făcută cunoscută, Ursula von der Leyen se afla la Strasbourg, unde Parlamentul European se afla în sesiune plenară.
La prima oră a dimineții, a avut o întâlnire cu liderii grupurilor politice, cărora le-a prezentat doar o schemă generală a viitoarei Comisii, nicidecum o listă cu nume și funcții. Aceasta avea să se întâmple o oră mai târziu, într-o conferință de presă, unde jurnaliștii o așteptau într-o sală arhiplină.
Sfidare la adresa Parlamentului? Grija ca structura Comisiei să nu fie devoalată „pe surse“ de către liderii politici din parlament, înainte de anunțul oficial? Oricare ar fi motivul, acesta nu le-a căzut bine parlamentarilor, care în noiembrie vor avea ocazia să întoarcă palma. Și să facă un număr de victime pe lista Ursulei von der Leyen.
„Regina Europei“ și micile necazuri de la palat. Ursula von der Leyen are parte de noi provocări
Aceasta ar mai tăia din avântul creștin-democratei germane, descrisă adesea drept „noua regină a Europei“. Într-adevăr, ea și-a câștigat runda sa de alegeri, la 9 iunie. Ceea ce nu se poate spune despre liderii statelor-pivot ale UE, Franța și Germania.
Emmanuel Macron a reușit cu greu să promoveze un guvern având o puternică amprentă a dreptei conservatoare, însă cabinetul lui Michel Barnier este unul șubred și dependent de toanele extremei drepte. În Germania, Olaf Scholz este slăbit de avansul extremismului în alegerile din trei landuri est-germane. În Turingia, Alternativa pentru Germania (AfD) a câștigat alegerile, în timp ce în Saxonia și Brandendurg s-a clasat pe locul al doilea, îngreunând formarea unor coaliții.
Cu partidele populiste luând avânt și în alte state membre, precum Țările de Jos și, mai recent, Austria, Ursula von der Leyen rămâne cel mai puternic reper al „visului european“, bazată pe victoria PPE în alegerile europene.
Dar provocările sunt pe măsură și în palatul „reginei Europei“.
Relația cu Casa Albă, de exemplu. Cum să gestionezi situația cu Donald Trump, dacă acesta va ajunge la putere? Candidatul „dorit“ la Bruxelles este, desigur, Kamala Harris, dar teme precum comerțul transatlantic, abordarea față de China, sau susținerea Ucrainei vor rămâne pe masă indiferent de cine va câștiga alegerile americane.
UE și-a luat angajamentul de a deschide porțile către Balcanii de Vest și
țările estice, Republica Moldova și Ucraina
Apropos de Ucraina: în strânsă legătură cu Statele Unite, Europa trebuie să găsească o formulă a păcii. Ce înseamnă pacea, ce înseamnă victoria?
Este o ocazie minunată pentru ca Europa să-și afirme vocația geopolitică. Și o provocare pe măsură. De asemenea, Comisia trebuie să imagineze un răspuns articulat la războiul hibrid pe care Rusia îl desfășoară pe teritoriul Uniunii.
Atingerea obiectivelor climatice va fi o mare provocare pentru Comisie, cu un Parlament European deplasat puternic spre dreapta și un Consiliu în care influența dreptei populiste a crescut simțitor.
Reindustrializare și competitivitate sau ecologizare? Nu le putem avea în același timp pe ambele, trebuie să găsim un echilibru – este o opinie larg răspândită chiar în familia politică a Ursulei von der Leyen.
China rămâne elefantul din cameră. Bruxelles-ul tocmai a decis taxarea drastică a mașinilor electrice chinezești, dar în această privință există divergențe majore între statele membre.
Germania, sub presiunea puternicul lobby al industriei suto, s-a opus cât a putut, însă nu a reușit să răstoarne decizia, susținută de țări mari, precum Franța, Italia sau Spania.
Urmele, însă, vor rămâne și va fi cu atât mai dificil pentru șefa Comisiei să articuleze o politică europeană coerentă în privința Chinei, care să nu producă și mai mari disensiuni între membrii blocului.
Dar există ceva care se află deasupra tuturor acestora. Pentru că ține de bani.
În fața unei Rusii tot mai agresive, UE și-a luat angajamentul de a deschide porțile către Balcanii de Vest și țările estice, Republica Moldova și Ucraina.
Una dintre probleme ține de politica internă a blocului: cum să reformezi modul de reprezentare și luare a deciziilor într-o Uniune cu tot mai mulți membri?
Apoi este vorba despre bani. Noii candidați trebuie susținuți puternic în perioada bugetară de 7 ani, care va începe din 2027.
Dar prioritățile UE sunt numeroase: consolidarea industriei militare, pregătirea teritoriului european pentru a face față provocărilor legate de schimbarea climei, investiții în inovare și competitivitate.
În raportul văzut drept documentul far al noii Comisii Europene, Mario Draghi propunea finanțarea acestor obiective prin emiterea de datorii comune, după modelul planului de redresare post-Covid-19, NextGenerationEU. Sumele ar putea ajunge la 800 de miliarde de euro, conform planului.
Dar Germania deja a respins această opțiune și este de așteptat o atitudine asemănătoare din partea altor membri cunoscuți drept „frugali“.
Greu de crezut că Berlinul își va schimba perspectiva până la alegerile legislative federale din toamna anului viitor, dat fiind avansul populismului și euroscepticismului.
Aproximativ două treimi din bugetul UE este destinat agriculturii și coe-ziunii. Există însă voci la Bruxelles și în capitalele statelor net contributoare potrivit cărora fondurile ar putea fi mai eficient folosite nu pentru subvenții agricole sau mici proiecte cu impact local, ci pentru pentru proiecte de competitivitate și inovare.
Cu alte cuvinte, ce va conta mai mult, bunăstarea vitelor sau asfaltarea unui drum județean? Ori, dimpotrivă, investiții în reindustrializare, cercetare-dezvoltare și noi tehnologii?
Nu va fi o dezbatere simplă. Iar o asemenea schimbare a cursului politicii europene ar putea genera puternice reacții adverse în statele membre mai noi, inclusiv creșterea populismului.
Sunt provocări complicate, cărora Ursula von der Leyen trebuie să le facă față bazându-se pe un Parlament European fragmentat și un Consiliu (guvernele statelor membre) cu o puternică amprentă a populismului și euroscepticismului.
