Referendum istoric în Macedonia privind schimbarea numelui țării

Acest referendum este consultativ, iar rezultatul său va fi necesar să fie validat de Parlament. Însă el va fi urmărit îndeaproape la Bruxelles, la sediile NATO şi Comisiei Europene (CE), potrivit News.ro

De la independenţa fostei republici iugoslave, în 1991, grecii denunţă o uzurpare de identitate şi o spoliere a unei moşteniri - a regelui antic Alexandru cel Mare. Ei îşi suspectează vecinii, majoritar slavi, să ascund ambiţii teritoriale prin folosirea numelui Macedonia - la fel ca și regiunea veche din Grecia - pentru țara lor.

Anii de putere ai dreptei naţionaliste macedonene (VMRO-DPMNE), care s-au încheiat în 2017, au tensionat relaţiile şi mai mult. Ţara s-a înţesat în această perioadă de statui şi referinţe la Alexandru cel Mare şi Filip Macedoneanul, provocând invariabil furia greacă.

Însă, în iunie, noul premier social-democrat Zoran Zaev a semnat cu omologul său grec Alexis Tsipras un acord susceptibil să încheie diferendul - doar dacă (şi numaii dacă) numele ”Republica Macedonia de Nord” este adoptat, Atena va înceta să se mai opună unei aderări a vecinului său la NATO şi UE. 

Însă cuvintele „Macedonia de Nord” nu apar în întrebarea adresată în referendum: „Sunteţi de acord cu aderarea la UE şi NATO, acceptând acordul„ cu Grecia?”

Numeroşi macedoneni întâmpină dificultăţi în a accepta acest nou nume, potrivit News.ro „Înţeleg ce simt macedonenii (...), este un şantaj”, declară Abedin Memeti, un membru al minorităţii albaneze. ”Dar UE şi NATO sunt mai importante pentru noi toţi. Trebuie să mergem mai departe”, spune tânărul, care va vota „da”, la fel ca imensa majoritate a membrilor comunităţii sale (20 până la 25% dintre cele 2,1 milioane de locuitori).

„Nu sunt fericită. Şi nu ştiu pe nimeni pe care acest acord să-l facă fericit”, mărturiseşte Danica Taneska, în vârstă de 55 de ani. Dar „copiii mei sunt extrem de încântaţi de acest viitor european. Eu nu cred în el, dar nu vreau să-i supăr”. Această locuitoare din Skopje, care intenţiona mai întâi să boicoteze scrutinul, va vota până la urmă „nu”.

Sperând să submineze legitimitatea „da”-ului, adversarii acordului nu îndeamnă să se voteze „nu”, ci la boicotarea scrutinului. Aceasta este poziţia preşedintelui Gjorge Ivanov, un apropiat al dreptei, cu o funcţie onorifică.