Aceste rânduri aparțin cunoscutei editorialiste a „Washington Post”, Anne Applebaum, care, pe 2 decembrie, a publicat o analiză dedicată crizei din Franța, unde străzile Parisului au fost luate cu asalt de ”Vestele galbene”, o mișcare coagulată pe rețelele sociale, care se opune majorării prețului carburanților.
„La République En Marche, partidul lui Macron, a fost creat inițiat tot ca o formațiune anti- establishment, un paradis pentru oamenii care nu se mai identificau cu partidele politice tradiționale (...) En Marche, partid care nu exista acum trei ani, a candidat la alegeri și este acum perceput ca parte a establismentului pe care se presupune că a fost creat să-l distrugă", a subliniat Applebaum.
Autoarea avertizează că "istoria franceză este plină de revoluții depășite de revoluțiile mult mai radicale, dar viteza cu care se petrec aceste schimbări este uluitoare".
Citește și Guvernul francez suspendă creșterea taxelor la carburanți, după protestele masive
Într-un alt articol publicat pe 4 decembrie tot de „Washington Post”, de data aceasta sub semnătura jurnalistului Ishaan Tharoor, se precizează că deși ”rădăcinile furiei lor (protestatarilor- n.red.) sunt creșterea prețurilor la motorină și un nou impozit pe benzină, impus de Emmanuel Macron ca parte a angajamentelor Franței în domeniul schimbărilor climatice”, deciziile guvernamentale au alimentat ulterior ”frustrări mult mai profunde în rândul unui segment al publicului francez”.
„Au apărut apeluri la crearea unei rețele de protecție socială mai extinsă, într-un moment în care creșterea economică este firavă în Franța, iar rata șomajului este foarte crescută. De aceea, pasiunile răscolite de aceste proteste ar putea fi greu de domolit”, apreciază jurnalistul ”Washington Post”.
Cealaltă Franță
Mai multe publicații americane au creionat și un portret al celor care protestează violent pe străzile Parisului. Este vorba de oameni care locuiesc în afara orașelor mari, nevoiți să se deplaseze cu automobilele personale către locurile de muncă , pe care, din acest motiv, creșterea prețului carburanților îi afectează în mod direct.
Adam Nossiter, jurnalist la „The New York Times” a călătorit în sud-centrul Franței și a observat ”stagnarea și dezamăgirea care au ajuns să caracterizeze viața din provincie”. "Nu este vorba de sărăcie profundă, ci de omniprezenta greutate a vieții prezentă în localitățile mici, care formează <<cealaltă Franță>>, departe de bulevardele pariziene strălucitoare care au fost scena revoltelor în acest weekend", a scris Nossiter.
Citește și VIDEO+FOTO Proteste violente la Paris.133 de persoane au fost rănite, iar 412 reţinute
„În aceste teritorii, marcate de absența speranței în ziua de mâine, există o formă de disperare post-industrială, care afectează în prezent clasa de mijloc și clasa muncitoare, adică exact acele pături sociale care au dus greul recesiunii economice din 2008 și al reducerilor bugetare ce au urmat", a completat și Niels Planel, expert în problemele reducerii saraciei, citat tot de NYT.
"Pentru a da un exemplu, o tânără studentă, care tocmai și-a terminat licența, mi-a spus că nu poate rămâne în regiunea în care s-a născut pentru că, în orașul ei, nu există nimic", a adăugat el.
Revenind, Ishaan Tharoor, observă că ”președintelui francez Emmanuel Macron îi place să se prezinte lumii ca un centrist, care poate ține linia frontului împotriva extremiștilor”. ”Acasă, însă, el este un politician aflat sub asediu, cu riscul de a fi copleșit de o rebeliune în creștere”, punctează autorul. Autorul remarcă, în context, că liderii extremei stângi și cei ai extremei drepte, Jean- Luc Mélenchon și Marine le Pen, au făcut front comun împotriva președintelui francez.
Citește și VIDEO Proteste violente la Paris faţă de scumpirea carburanţilor
„Faliile se adâncesc în Franța, iar disperarea post-industrială înrădăcinată în provincii poate părea familiară americanilor, britanicilor și altor cetățeni ai democrațiilor occidentale (...) Dincolo de taxele pe combustibili, Emmanuel Macron s-a străduit să implementeze o reformă ambițioasă, percepută drept o strategie care riscă să distrugă economia franceză. Există resentimente larg răspândite despre stilul său de guvernare și impresia că el conduce țara în interesul unei elite metropolitane confortabile”, conchide Tharoor.
