MOȘTENIREA LUI TRUMP Cristian Diaconescu: E nevoie de timp ca SUA să recâștige încrederea aliaților

Care este moștenirea lui Donald Trump după cei patru ani la Casa Albă?

Newsweek România publică, începând de astăzi, răspunsul unor voci importante ale opiniei publice românești la această întrebare. Am discutat atât cu personalități care l-au contestat din primul moment al alegerii sale ca președinte al SUA, cât și cu cei care au susținut în cei patru ani de mandat politica și ideologia pe care a promovat-o Donald Trump.

_______________________________________

Cristian Diaconescu este fost ministru de Externe și analist de politici internaționale. Mai jos, puteți citi comentariul său integral.

E nevoie de timp ca SUA să recâștige încrederea aliaților

Primele decizii în mandatul Preşedintelui Trump s-au reflectat în abordările politice ulterioare. La puţin timp după inaugurarea din ianuarie 2017, administraţia Trump a impus măsuri drastice privind călătoria în SUA a cetăţenilor din Iran, Iraq, Libia, Somalia, Sudan, Yemen şi Siria.

Interdicţiile de intrare, generalizate, au semnalat două tendinţe care au marcat Preşedinţia Trump: preferinţa pentru ordine rezolutorii în conducerea statului în dauna consensului legislativ; modelul „deciziei orientate spre baza electorală” în pofida celei cu acoperire naţională.

Interdicţiile de călătorie, înlăturate în mare parte de instanţele americane, au relevat o Administraţie dedicată polarizării partizane, pe liniile rasiale şi culturale, tema remanentă a întregului mandat Trump.

În ceea ce priveşte retragerea din modelul liberal, la nivel global, (comerţ liber, frontiere deschise, multilateralism), acesta nu a început cu „America first”, Brexit sau partidele populiste în Europa. Este o dezvoltare mult mai amplă, care a debutat imediat după încheierea Războiului Rece, generată de încrederea, lipsită de nuanţe, în liberalizarea comerţului, cooperarea instituţionalizată şi guvernarea multilaterală.

„America first” este un simptom şi nu o cauză.

Pe perioada mandatului, Trump a retras SUA din acordurile internaţionale şi a pus la îndoială relevanța instituţiilor internaţionale, care, istoric, se bazau pe sprijinul politic şi financiar american. Aceste acţiuni au avut un impact negativ, direct şi imediat, privind eficiența multilateralismului.

Preşedintele Trump a iniţiat retragerea SUA din 13 organizaţii, acorduri sau tratate internaţionale. Numai în ceea ce priveşte schimbările climatice, Administraţia Trump a reversat 80 de reglementări şi reguli, convenite global.

În general, în ceea ce priveşte cooperarea multilaterală, în ultimii patru ani, SUA a luat decizii de distanţare foarte preocupante.

SUA este primul stat care s-a retras din Consiliul ONU privind Drepturile Omului şi una dintre cele 4 naţiuni care nu participă la procedurile acestei instituţii ONU. A fost oprită şi finanţarea americană privind Oficiul Înaltului Comisar al ONU privind Drepturile Omului. De asemenea, SUA nu mai este stat parte la Convenţia Globală privind Migraţia, UNESCO sau Agenţia pentru sprijinul refugiaţilor palestinieni.

Impactul, pe termen lung, al politicilor unilateraliste americane au generat două categorii de riscuri. În primul rând, distanţarea abruptă de instituţii precum NATO sau ONU a aruncat în derizoriu munca de decenii pentru construirea acestor instituţii, pe baza încrederii şi onestităţii.

În al doilea rând, stilul de conducere imprevizibil a schimbat aşteptările internaţionale privind predictibilitatea SUA, în special, în ceea ce priveşte sprijinirea naţiunilor democratice atunci când independenţa lor este ameninţată sau apărarea intereselor de securitate şi stabilitate ale lumii occidentale. Din această perspectivă, „moştenirea Trump “este una preocupantă.

În urmă cu câteva săptămâni, Trump a anunţat decizia privind retragerea semnificativă a trupelor americane din Afganistan, până la nivelul de 2.500 militari. Ca şi în situaţia forţelor armate staţionate în Germania, decizia preşedintelui Trump nu a fost pregătită cu aliaţii din NATO, care nu au fost nici măcar consultaţi, în prealabil.

Această retragere intempestivă a generat derută printre celelalte state contributoare la misiunea NATO „Resolute Support”, dar şi un factor de încurajare pentru miliţiile talibane în ceea ce priveşte contestarea, violentă, a conducerii afgane de la Kabul.

„Moştenirea Trump” include şi criza iraniană. Atacul împotriva şefului programului nuclear iranian, Mohsen Fakhrizadeh, a complicat suplimentar situaţia internaţională, după retragerea SUA din Acordul nuclear din 2015 şi eliminarea lui Qasem Soleimani, conducătorul Gărzii Revoluţionare Islamice.

Parlamentul iranian a decis expulzarea inspectorilor ONU şi ridicarea nivelului de îmbogăţire a uraniului de la 4% la 20%.

Joe Biden a promis că va revigora „ordinea internaţională multilaterală, cu America în capul mesei”, din prima zi de mandat.

Indiferent cât de dedicată este noua Administraţie pentru a reversa deciziile din ultimii 4 ani, va fi nevoie de timp pentru că SUA să recâştige încrederea aliaţilor săi. Tradiţional, statele interesate de cooperarea partenerială cu SUA aşteptau aproximativ 6 luni pentru a se angaja în proiecte majore cu noua Administraţie americană rezultată din alegeri.

Era o perioadă de graţie, necesară, în condiţiile în care SUA funcţionează pe baza unui sistem politic şi administrativ uriaș.

Dar recalibrarea urgentă a rolului şi a prezenţei SUA, la nivel global, reprezintă una dintre mizele excepţionale în acest moment, faţă de care se poziţionează atât statele democratice, dar şi cele care doresc subminarea şi dacă s-ar putea blocarea influenţei modelului american, mai ales în domeniile fundamentale care ţin de cooperarea economică, miltară şi de securitate.

La scurt timp după finalizarea alegerilor americane, UE şi NATO au transmis semnale clare privind resetarea relaţiei transatlantice. Au fost elaborate documente de poziţie privind noile perspective ale cooperării între SUA şi instituţiile europene.

Comisia Europeană şi Consiliul European au finalizat un proiect politic prin care se propun partenerului american o serie de măsuri imediate privind: deschiderea comerţului, cooperarea tehnologică şi investiţiile, reluarea dialogului structurat SUA-UE privind securitatea şi apărarea, precum şi organizarea unui forum vizând dezbaterea iniţiativelor în domeniile controlului armamentelor şi al neproliferării.

De asemenea, există perspectiva ca la Bruxelles şi Washington să se adopte o declaraţie comună privind suspendarea tarifelor, diminuarea războiului comercial şi un acord privind taxarea companiilor care produc tehnologie de vârf.

La începutul lunii decembrie, miniştrii de externe din statele NATO au convenit elaborarea unui raport preliminar privind viitorul Alianţei, în special, în ceea ce priveşte rolul politic al organizaţiei. Grupul de experţi a propus 138 de recomandări, majoritatea urmând să fie agreate împreună cu reprezentanţii noii Administraţii americane.

La scurt timp după inaugurare, preşedintele Biden va participa, la Bruxelles, la două summit-uri, în cadrul NATO şi SUA-UE. Întâlniri test privind oportunităţile vizând relansarea cooperării trans-atlantice, pe dimensiunile economică şi militară.

La reuniunea NATO este de aşteptat să se anunţe şi demararea dialogului transatlantic privind un nou Concept Strategic al Alianţei (cel actual, adoptat în 2010, este considerat depăşit).

Este evident că se doreşte reconsiderarea în profunzime a „moştenirii Trump “, relaţia transatlantică intrând într-un proces de modernizare care va avea implicaţii majore, la nivelul întregii comunităţi internaţionale.

Există, însă, şi elemente de continuitate după 4 ani de administraţie Trump

Este de aşteptat că o serie de agenţii şi instituţii, iniţiate sau dinamizate în Administraţia Trump, să reprezinte, în continuare, teme de interes şi preocupare pozitivă atât la nivelul noii Administraţii, cât şi a Congresului.

Organizaţii care au drept scop generarea politicilor de cooperare pentru dezvoltarea economică (US INTERNAŢIONAL DEVELOPMENT FINANCE CORPORATION, USAID, PROSPER AFRICA), în dublu-sens, între SUA şi parteneri investiţionali internaţionali.

Rivalitatea în ceea ce priveşte raporturile comerciale şi de schimb între China şi SUA a reprezentat o dimensiune fundamentală a politicilor promovate de Administraţia Trump. Chiar dacă vor apărea nuanţe, mai ales în ceea ce priveşte cooperarea cu partenerii europeni în această competiţie, nu este de aşteptat ca Administraţia Biden să iniţieze schimbări majore privind relaţiile sino-americane.

Preşedintele Biden doreşte o strategie echilibrată şi articulată, convenită cu europenii, prin care să fie adus, la un nivel superior proiectul de cooperare „Blue Dot Network”, propus de Donald Trump, dar care nu a îmbunătăţit încrederea între SUA şi UE pe relaţia cu China.

Biden doreşte să coopereze cu aliaţii europeni în sensul încurajării dialogului cu China privind iniţiativa „Belt and Road” în scopul acceptării unor norme clare referitoare la transparentă, responsabilitate şi respectarea legislaţiilor naţionale în dezvoltarea acestui proiect economic.

La începutul anului 2020, Administraţia Trump a propus o iniţiativă globală privind securitatea în domeniul sănătăţii, denumită „President's Response to Outbreaks”, care ar fi urmat să consolideze răspunsurile naţionale la crizele pandemice, crearea unui Departament de Stat cu atribuţiuni specifice şi dezvoltarea unor sisteme speciale de finanţarea. Legislaţia specifică nu a fost aprobată de Congres.

Administraţia Biden va păstra ideea constituirii unei scheme de cooperare, globală, privind asigurarea securităţii sanitare dar va adopta măsuri diferite de cele propuse de Trump. Este de aşteptat ca SUA să revină asupra deciziei privind retragerea din OMS şi să re-infiinteze Directoratul privind Securitatea Sănătăţii Globale din cadrul Consiliului Securităţii Naţionale.

Dincolo de tot ce s-a întâmplat în cei 4 ani de mandat Trump, acţiunea „insurecţională” aşa cum este calificată, public, atacarea Capitoliului, în ziua de 6 ianuarie va marca definitiv exerciţiul prezidenţial al lui Donald Trump.

______________________