Dar cu infinite nuanțe de gri.
Povestea Americii poate fi rezumată la două versiuni cu caracter general.
Varianta 1: Americanii trăiesc o poveste epică ce implică egalitatea, optimismul, o traiectorie constantă spre prosperitate ce include pe toată lumea, indiferent de etnie, rasă, religie, într-un creuzet pentru a forma o uniune perfectă. Cele mai bune zile ale sale sunt încă înainte.
Varianta 2: Statele Unite s-au construit prin forță brutală, nedreaptă față de populația autohtonă, un teritoriu vast colonizat de facțiuni albe europene, care împărtășeau prea puține interese comune și au avut tendința de a elimina culturile indigene și de a deține ființele umane ca proprietăți. Cele mai bune zile ale sale, dacă au existat cu adevărat, sunt în trecut.
Derek Chauvin apăsând cu genunchiul gâtul lui Floyd a devenit imaginea opresiunii
Sau povestea Americii se desfășoară undeva între aceste două variante majore, cu nenumărate nuanțe de gri și infinite viziuni concurente și suprapuse.
Marii analiști socio-politici consideră în mod obiectiv că America nu și-a rezolvat problemele pe care și le-a creat în trecut, de la înființare, iar americanii de acum le continuă sau plătesc pentru greșelile de atunci.
„Nu pot să respir”
Filmul în care ofițerul Derek Chauvin, de la Poliția din Minneapolis, îl ucide pe George Floyd, la 25 mai, în timpul arestării, presând genunchiul pe gâtul bărbatului încătușat timp de 8 minute și 46 de secunde, a devenit viral și a stârnit proteste în întreaga lume.
„Nu pot să respir”, striga George Floyd cu ultimele puteri.
Derek Chauvin și ceilalți polițiști prezenți la intervenție au exercitat presiune pe trupul culcat la pământ și nu s-au lăsat înduplecați nici de rugămintea lui Floyd, nici de martorii care atrăgeau atenția că bărbatul poate muri, potrivit The Times.
Și, când au constatat că nu mai are puls, polițiștii nu au aplicat proceduri de reanimare, de asemenea învățate în școli de poliție, ci au chemat o ambulanță, Chauvin continuând să preseze cu genunchiul gâtul lui Floyd.
Au venit doctorii și el tot nu se ridica de pe arestatul care nu mai mișca. Doar la intervenția personalului medical s-a ridicat.
Procurorii au susținut că fapta ofițerului Chauvin se înscrie la omor de gradul trei sau omor prin imprudență, depinde încadrarea judecătorului, dar nici familia Floyd, nici protestatarii n-au fost de acord cu aceasta, pentru că, din filmul făcut de martorii oculari, s-ar putea constata intenția de a ucide a ofițerului.
Rezultatul autopsiei efectuată de legiștii de stat a pus și mai mult gaz pe foc, manifestanții susținând că e vorba de o mușamalizare.
Raportul susținea omuciderea, dar enumera o serie de posibile cauze ale decesului, cum ar fi stop cardiopulmonar, pe fondul unei arteroscleroze, hipertensiune, intoxicația cu fentanil și utilizarea recentă a metamfetaminei, „complicate de compresia gâtului”.
Cei patru polițiști care au participat la arestarea lui Floyd au fost reținuți și învinuiți la presiunea străzii
Raportul individual cerut de familia Floyd a indicat clar „asfixiere din cauza unei presiuni susținută în partea dreaptă a arterei carotide, ceea ce a împiedicat fluxul de sânge către creier, iar presiunea pe spate i-a împiedicat capacitatea de a respira“.
La presiunea străzii, toți polițiștii care au participat la arestarea lui George Floyd au fost puși sub învinuire, Chauvin pentru omor din culpă, ceilalți pentru complicitate de diferite grade.
De la Sydney la Paris, modul cum a acționat Chauvin a stârnit indignare și prilej de aducere aminte a unor cazuri autohtone, protestatarii cerând să fie scoasă această procedură din antrenamentul poliției.
Revizuirea tehnicilor de arestare
Peste tot în lume, tehnicile de imobilizare practicate de poliție au fost reexaminate, după moartea lui George Floyd. Mai ales că, la trei zile după uciderea lui Floyd, un alt bărbat de culoare era arestat în aceeași manieră la Paris.
Tehnicile de imobilizare în care ofițerii aplică presiune cu genunchii pe suspecți sunt folosite de poliția din întreaga lume și au atras de mult timp critici.
În Hong Kong, un alt caz de arestare, exact în maniera aplicată pe George Floyd, a ucis un protestatar.
În Israel, unde tehnica este des folosită, purtătorul de cuvânt al poliției, Micky Rosenfeld, a declarat că „nu există nicio tactică sau protocol care să solicite să se pună presiune pe gât sau pe căile respiratorii”.
În Germania, ofițerilor li se permite să exercite o presiune pe corpul unui suspect, dar nu pe gât, precizează uniunea poliției GdP din Germania.
În Marea Britanie, Colegiul de Poliție recomandă așezarea suspecților în poziție șezut, îngenuncheată sau în picioare.
„Nu putem spune că situația din America este străină pentru noi”, a declarat parlamentarul francez Francois Ruffin, care a cerut interzicerea folosirii de către poliție a acestui tip de arestare, cu fața în jos, din cauza căruia au rezultat multiple decese în Franța, dar demersul legislativ a rămas suspendat din cauza crizei coronavirusului.
Președintele Emmanuel Macron a cerut Guvernului să accelereze pașii pentru îmbunătățirea eticii poliției.
„Nu pot să respir” au fost ultimele cuvinte și ale lui David Dungay, un aborigen din Australia, de 26 de ani, care a murit în 2015, în timp ce cinci gardieni se așezaseră pe el. 432 de indigeni australieni au murit în detenție din 1991.
În Franța, protestele au reamintit cazul lui Adama Traore, care a murit la scurt timp după ce a fost arestat de poliție în 2016.
Cazul Traore a devenit emblematic pentru lupta împotriva brutalității poliției din țară. Circumstanțele decesului bărbatului francez, de 24 de ani, originar din Mali, sunt încă anchetate de către autoritățile franceze.
Într-un mesaj video postat pe social media, sora lui Traore, Assa Traore, a spus că fratele ei și Floyd „au avut aceleași ultime cuvinte: Nu pot să respir”.
The Economist subliniază că uciderea lui George Floyd a stârnit nu numai indignare și proteste – se întâmplă de câte ori este ucis un om de culoare – dar și introspecție în spatele cortinei Make America Great.
Stabilirea contextului politic, economic și social al evenimentelor din ultimele zile complică mai mult starea de fapt. Iar realitatea este, după cum punctează The Economist, faptul că a fi ucis de poliție este acum a șasea principală cauză de deces pentru tinerii negri!
Iar inegalitățile economice sunt strâns legate de cele sociale. Sărăcia din America, subiectul unui raport special publicat anul trecut de The Economist, continuă să afecteze cel mai mult oamenii de culoare.
În 1962, situația materială a familiilor cetățenilor albi a fost de șapte ori mai mare decât cea a familiilor de culoare. Iar acest raport nu a suferit modificări de atunci.
Astfel se poate înțelege de ce protestele legitime provocate de uciderea lui Floyd au fost însoțite de furturi și tâlhării, hoții răspunzândcu nonșalanță reporterilor că „este o oportunitate să-și ia porția”, care altfel le este refuzată.
Pandemia coronavirusului a creat milioane de șomeri în SUA, cei mai mulți din rândul populației de culoare.
